Cuprins
- CUPRINS
- CAPITOLUL 1 STRUCTURA SISTEMULUI COMUNICATIILOR DE MARKETING 6
- 1.1. RAPORTUL DINTRE COMUNICARE SI PROMOVARE 6
- 1.2. PROCESUL COMUNICAŢIONAL 7
- CAPITOLUL 2 OPERAŢIONALIZAREA POLITICII PROMOŢIONALE 12
- 2.1. STRATEGIA DE PROMOVARE 12
- 2.1.1. Segmentarea pieţei şi determinarea pieţei ţintă 14
- 2.1.2. Poziţionarea 15
- 2.1.3. Obiective de marketing şi obiective de promovare 17
- 2.1.4. Stabilirea bugetului promoţional 18
- 2.1.5. Evaluarea şi controlul rezultatelor promovării 20
- 2.2. ORGANIZAREA ACTIVITATII PROMOTIONALE 21
- 2.3. TEHNICILE DE PROMOVARE 22
- CAPITOLUL 3. INTRODUCERE IN RELATIILE PUBLICE 25
- 3.1. CONCEPTUL DE RELATII PUBLICE. 25
- 3.2. APARITIA RELATIILOR PUBLICE SI EVOLUTIA ROLULUI SI DIMENSIUNII ACESTORA 26
- 3.3. ORGANIZAREA ACTIVITATII DE RELATII PUBLICE 27
- 3.4. CAMPANIA DE RELATII PUBLICE 30
- 3.4.1. Etapele unei campanii de Relaţii Publice 32
- 3.4.2. Gestionarea situaţiilor de criză 38
- CAPITOLUL 4. TEHNICI DE RELATII PUBLICE 44
- 4.1. TEHNICA EVENIMENTELOR 44
- 4.2. TEHNICI DE RELATII PUBLICE UTILIZATE IN RELATIA CU MASS-MEDIA 46
- 4.3. SPONSORIZAREA- CA TEHNICĂ PROMOŢIONALĂ 48
- 4.4. „LOBBYING-UL” 51
- 4.5. MARKETINGUL PRIN VIU GRAI 53
- 4.6. INTERNETUL SI RELATIILE PUBLICE 55
- CAPITOLUL 5. TEHNICI DE PROMOVARE A VANZARILOR 60
- 5.1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE „PROMOVAREA VANZARILOR” 60
- 5.2. CAUZE CARE AU DUS LA IMPULSIONAREA DEZVOLTARII PROMOVARII VANZARILOR 61
- 5.3. TEHNICILE DE PROMOVAREA VANZARILOR 64
- CAPITOLUL 6. PROMOVAREA PRIN MARKETING-UL DIRECT 78
- 6.1. FACTORII CARE AU DUS LA DEZVOLTAREA MARKETING-ULUI DIRECT 79
- 6.1.1. Realizarea unei baze de date de marketing -fundamentul publicităţii directe 80
- 6.1.2. Principalele decizii de publicitate directă 82
- 6.2. PROCESUL DE PLANIFICARE SI IMPLEMENTARE A PROMOVARII VANZARILOR 85
- 6.2.1. Stabilirea obiectivelor 85
- 6.2.2. Etapele planificării promovării vânzărilor 88
- 6.3. EVALUAREA REZULTATELOR 90
- CAPITOLUL 7. PROMOVAREA PRIN RECLAMĂ 92
- 7.1. DEFINIREA RECLAMEI 92
- 7.2. EVOLUŢIA ŞI OBIECTIVELE RECLAMEI 93
- 7.3. RECLAMA INTERNAŢIONALĂ ŞI PROBLEMELE PRIVIND ETICA ŞI REGLEMENTAREA 96
- 7.3.1. Aspecte privind reclama la scară mondială 96
- 7.3.2. Investiţiile în domeniul reclamei pe plan internaţional şi în România 100
- 7.3.3. Reglementare şi autoreglementare în reclamă 104
- 7.4. ACTORII PIETEI PUBLICITARE 108
- 7.5. DECIZII PRIVIND ACTIUNILE PUBLICITARE 113
- 7.5.1. Teoriile publicităţii 114
- 7.5.2. Modele de construire a mesajului publicitar 117
- 7.5.3. Elementele componente ale mesajului publicitar 124
- 7.5.4. Alegerea mijlocului de comunicare a publicităţii 135
- 7.6. CONTROLUL SI EVALUAREA ACTIVITATII PROMOTIONALE 141
- 7.6.1. Evaluarea publicităţii 141
- 7.6.2. Metode de măsurare a impactului mesajelor publicitare 143
- CAPITOLUL 8. FORTELE DE VANZARE SI ALTE TEHNICI PROMOTIONALE 151
- 8.1. VÂNZAREA PERSONALĂ 151
- 8.2. PROMOVARE PRIN MERCHANDISING 153
- 8.2.1 Conţinutul merchandising-ului 153
- 8.2.2. Regulile de bază ale merchandising-ului 154
- 8.3. UTILIZAREA MĂRCILOR 156
- 8.3.1. Definirea şi funcţiile mărcii 156
- 8.3.2. Tipuri de mărci şi strategii de utilizare a acestora 157
- 8.3.3. Strategiile de marcă ale firmelor 158
- BIBLIOGRAFIE 160
Extras din referat
CAPITOLUL 1 STRUCTURA SISTEMULUI COMUNICAŢIILOR DE MARKETING
1.1. Raportul dintre comunicare şi promovare
Comunicarea poate fi înţeleasă în două moduri distincte:
1. Comunicarea este definită drept capacitatea unei persoane, a unui grup sau organizaţii de a transmite idei, gânduri, sentimente, opinii la o altă persoană, alt grup sau organizaţie pentru a obţine un anumit răspuns. (la această semnificaţie a comunicării au subscris: B.D.Ruben, J.J.Burnett, W.Arnold şi R.Hirsch)
Conform acestei poziţii, comunicarea este un act voluntar, coordonat care are obiective precise şi care se evaluează în raport cu atingerea obiectivelor. Comunicarea a reuşit dacă s-a obţinut răspunsul dorit.
2. Comunicarea este definită şi ca fiind atribuirea de sensuri, semnificaţii unor semnale, mesaje transmise conştient sau nu.
Conform acestei viziuni a comunica înseamnă a exista. O persoană sau întreprindere comunică prin tot ceea ce face, prin ceea ce are, prin ceea ce produce şi cum produce, prin actele pe care le săvârşeşte. Dacă ne referim strict la produsele oferite, cale de comunicare înseamnă şi designul produsului, calitatea sa, preţul său, forma şi culoarea ambalajului, magazinul de expunere, atitudinea intreprinderii faţă de anumite evenimente, etc., nu numai materialele publicitare cu privire la produs. Cuvintele nu sunt singurele căi de comunicare.
4 Analizând cele două modalităţi de abordare a comunicării observăm o primă diferenţiere a comunicării de promovare, şi anume aceea că promovarea presupune acţiuni coordonate, intenţie declarată de atingere a unor obiective. Comunicarea nu coincide cu promovarea dacă luăm în calcul al doilea sens atribuit comunicării.
Procesul de comunicaţie se poate împărţi în două mari direcţii: comunicaţie de tip formal, prin care informaţiile transmise sunt persuasive şi comunicaţie de tip informal, prin care informaţiile nu au un scop clar, direct de influenţare. Cele două direcţii sunt categoric complementare.
Tocmai de aceea, pentru a transmite mesajul dorit, complet, nealterat, o firmă trebuie să desfăşoare acţiuni concertate, coordonate de un sistem central.
Deşi pare simplistă, semnificaţia atribuită termenului comunicare diferă destul de mult în literatura de specialitate. Dance, a identificat 15 tipuri de definiţii, care diferă prin accentuarea unui anumit aspect sau componentă.
În literatura de specialitate nu se face o distincţie clară între strategia promoţională şi cea a comunicaţiilor, tratarea uneia implicând-o automat şi pe cealaltă. Se consideră că îmbunătăţirea proceselor de comunicaţie dintre părţi reprezintă o condiţie esenţială a unei promovări reuşite. Ca urmare nu se poate realiza promovare fără comunicare, lucru absolut adevărat, însă se poate face comunicare, fără a se face promovare în mod direct.
Cu toate acestea, sistemul comunicaţiilor firmei nu se suprapune peste sistemul promoţional, aşa cum publicitatea nu e tot una cu comunicarea. Mix-ul promoţional reprezintă principala activitate de comunicare a firmei, fiind în fapt comunicarea de tip formal.
5 De aici decurge o altă diferenţiere între comunicare şi promovare. Promovarea, concretizată în mix-ul promoţional corespunde comunicării de tip formal a întreprinderii.
Mix-ul promoţional este parte componentă a strategiei comunicaţionale, foarte importantă şi foarte vizibilă, dar nu acoperă întreaga sferă a strategiei comunicaţionale.
Promovarea nu se limitează la strategia de comunicare. Promovarea este văzută ca parte a comunicării întreprinderii, dar nu poate fi redusă la acest singur rol.
1.2. Procesul comunicaţional
Toate elementele mix-ului de marketing (produs, preţ, distribuţie, promovare) au, din necesitate, o funcţie de comunicare.
Marketingul comunicaţional este procesul unde comuniunea de idei şi înţelesuri este obţinută sau se încearcă acest lucru, între organizaţii şi persoane individuale (clienţi şi consumatori potenţiali).
În procesul comunicării, nici un partener nu este dominant. Companiile sunt şi emiţătoare şi receptoare de mesaje. Ca emiţătoare se doreşte: a informa, a convinge, a reaminti şi determina piaţa ţintă să adopte acţiuni compatibile cu nevoile organizaţiei. Ca receptoare, organizaţiile adună informaţii despre piaţa ţintă pentru a crea mesaje corespunzătoare, pentru a adapta mesajele existente la circumstanţele în schimbare şi a identifica potenţialul comunicaţional evident. Comunicarea este un proces în dublu sens.
De la prima viziune asupra procesului comunicaţional, a lui Harold D. Lasswell (1948) lucrurile au evoluat. În modelul lui Lasswell, audienţa e considerată pasivă, comunicarea realizându-se într-un singur sens. Acest model a fost extins ulterior de Wilbur Schramm în 1971.
Conținut arhivă zip
- Tehnici Promotionale.rtf