Transportul Fluvial

1 Importanta economica a transportului fluvial

Dupa transportul maritim, transportul fluvial reprezinta modalitatea de transport cea mai ieftina. Potrivit tarifelor in vigoare, transportul fluvial este de circa 2-3 ori mai ieftin decat cel feroviar si cu mult mai ieftin decat cel aerian sau auto.

Economicitatea transportului fluvial se datoreste in primul rand, capacitatii mari de transport a mijloacelor fluviale. Astfel, in timp ce un convoi de noua slepuri a 1500 tone fiecare poate transporta o cantitate de 13.500 tone de marfa, o garnitura de tren cu 18 vagoane a 25 tone fiecare, poate transporta o cantitate de marfuri de 30 de ori mai mica. Aceasta inseamna, evident, cheltuieli mai mici pe unitatea de marfa transportata si deci tarife mai reduse comparativ cu calea ferata sau cu transporturile auto.

In al doilea rand, economicitatea mai ridicata a transportului fluvial se datoreste si cheltuielilor de investitii mai reduse pentru dezvoltarea infrastructurii acestora, comparativ cu infrastructura transportului feroviar sau auto. Caile de navigatie fluviala sunt cai naturale care nu necesita, de regula, lucrari de amenajare costisitoare, iar porturile sunt construite, de obicei, in acele locuri care ofera conditiile naturale cele mai prielnice.

O serie de marfuri de masa cu valoare unitara scazuta, cum ar fi calcarul, marmura si in general materialele de constructie, precum si alte marfuri de masa, nu ar fi putut sa fie atrase in circuitul economic intern si international fara existenta unor transporturi ieftine, cum sunt cele maritime si fluviale. In plus, transportul fluvial prezinta riscuri mai mici comparativ cu cel maritim si permite utilizarea unor ambalaje mai ieftine.

Se cuvin a fi mentionate, de asemenea, o serie de avantaje pe care le ofera caile fluviale. Ele permit dezvoltarea in preajma lor a industriilor care folosesc ca materie prima marfuri de masa transportate ieftin pe calea apei (industria siderurgica, metalurgia feroasa si neferoasa, constructiile navale, industria de prelucrare a petrolului, industria chimica si petrochimica, industria energetica, a sticlei si materialelor de constructii etc.), crearea de baraje, lacuri de acumulare pentru hidrocentrale, dezvoltarea irigatiilor si a zonelor de agrement etc. La randul lor, acestea stimuleaza investitiile in alte ramuri ale economiei, crearea de noi locuri de munca, cresterea economica s.a.m.d.

Dintre dezavantajele pe care le prezinta transportul fluvial sunt de mentionat: a) faptul ca este mai lent si mai putin punctual, comparativ cu transporturile maritime, pe calea ferata, auto sau aeriene; b) existenta sa este conditionata de prezenta cailor fluviale care limiteaza aria de actiune la o zona invecinata acestora; c) in afara unei zone determinate din bazinul fluvial, el devine neeconomic datorita transbordarii costisitoare si tarifului mai ridicat al mijloacelor care continua transportul; d) poate deveni impracticabil in perioadele de inghet.

Situatia geografica a tarii noastre permite utilizarea pe scara larga a transportului fluvial, precum si a celui combinat cu alte cai (mai ales ferate si maritime). Dunarea a jucat din totdeauna un rol deosebit de important pentru economia romaneasca, precum si a tarilor din Europa Centrala fara iesire directa la mare.

Importanta economica a Dunarii a crescut mult dupa inaugurarea in mai 1984, a Canalului Dunare- Marea Neagra.

Situandu-se prin caracteristicile sale constructive pe locul trei in lume, dupa Canalul Suez si Canalul Panama, Canalul Dunare-Marea Neagra face parte dintr-un amplu complex de navigatie care include, pe langa magistrala albastra, lucrari de mare importanta. Este vorba in primul rand, de noul port maritim Constanta Sud, creat in cea mai mare parte pe seama teritoriului castigat asupra marii, prin depunerea pamantului si rocilor rezultate din excavatiile din albia canalului. Acest nou port, capabil sa asigure acostarea si operarea navelor maritime de pana la 150.000 tdw, va deveni unul dintre marile porturi maritime europene. Canalul poate prelua anual un volum de trafic de circa 80 milioane tone marfuri destinate in primul rand combinatelor si uzinelor constructoare din zona Dunarii. Se reduce astfel transbordul, cheltuielile sale aferente, a unui mare volum de materii prime si produse finite sosite din import sau destinate exportului, asigurandu-se o legatura mai directa si mai ieftina pentru principalii beneficiari din interiorul tarii.