Turismul Rural și Tradițiile Românești

1.Turismul rural

Turismul , fenomen specific epocii contemporane , s-a materializat ca fiind un domeniu aparte în a doua jumătate a secolului al XIX- lea , perioadă în care au apărut şi primele încercări de definire şi caracterizare.

Kalfiotis ( 1972) definea turismul ca fiind „ deplasarea temporară a persoanelor individuale sau în grup , de la domiciliu , către alt loc , pentru simpla plăcere şi satisfacţie a unor interese morale ori necesităţi intelectuale , conducând astfel la realizarea unor activităţi economice” , iar Kaspar (1975) se referea la acesta ca la „ ansamblu raporturilor şi sejurul persoanelor , pentru care locul sejurului nu este nici reşedinţă principală şi durabilă , nici locul obişnuit de muncă. Deplasarea şi sejurul rămân componente fundamentale , cărora li se adaugă transportul , cazarea şi comerţul.”

Conform definiţiei date de Organizaţia Mondială a Turismului ( OMT ) , turismul cuprinde activităţile unei persoane care călătoreşte şi rezidă pentru o perioadă mai scurtă de un an în afara mediului său de viaţă obişnuit , pentru relaxare , afaceri şi alte scopuri.

Conferinţa ONU pentru turism şi călătorii internaţionale , Roma , 1963 , a recomandat utilizarea termenului de vizitator pentru a desemna „ orice persoană care vizitează o ţară , alta decât cea în care se află reşedinţa sa obişnuită , pentru orice alt motiv decât desfăşurarea unei ocupaţii remunerate în interiorul ţării pe care o vizitează”.

Această definiţie cuprinde două categorii de vizitatori:

- turişti – vizitatori temporari ce stau cel puţin 24 de ore în ţara vizitată şi ale căror motive de călătorie pot fi grupate în : Iosir ( recreere , sănătate , sport , odihnă , studii sau religie) şi afaceri , familie , misiuni , reuniuni.

- Excursionişti – vizitatori temporari ce călătoresc pentru propria plăcere şi stau mai puţin de 24 de ore în ţara vizitată.

Turismul rural se bazează pe trei coordonate : spaţiu , oameni , produse , deoarece :

- un spaţiu fără existenţa oamenilor nu poate fi suport al convieţuirii , un spaţiu fără produse nu poare răspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism;

- oamenii în lipsa spaţiului sau a produselor dispun numai de o capacitate de primire redusă ;

- produsele care nu au ca bază spaţiul şi oamenii nu au decât o existenţă efemeră şi nu pot asigura dezvoltarea durabilă pe plan local

Spaţiul rural s-a format prin juxtapunerea mai multor entităţi , care au , fiecare în parte , trecut , prezent şi viitor proprii , iar exploatarea lor în interes turistic nu se face deci pe un teren , uniform pe aceeaşi bază geografică , socială , economică sau culturală.

Ferma rămâne un simbol foarte puternic pentru citadin ; este casa fermierului , a ţăranului , a celui ce cunoaşte secretele naturii , dar ştie şi locurile de pescuit , de cules ciuperci ; este locul unde trăiesc animalele domestice cu care orăşeanul a pierdut contactul este locul unde se pot mânca fructe proaspete , locul unde se succed generaţii fără a se schimba modul de viaţă etc.

Satul , de asemenea , ocupă un loc important în imaginaţia orăşeanului. Semnifică dimensiunea umană , intimitatea socială , animaţia locală ; evocă primăria , şcoala , cafeneaua , biserica , aceste locuri care au marcat viaţa oamenilor de-a lungul secolelor.

Ferma , satul şi spaţiul , împreună şi separat , dau turismului tural atractivitatea , dimensiune economică , socială şi culturală.

Turismul rural contribuie la viaţa economică a satelor prin :

-perspectiva dezvoltării satului pe termen lung in strânsă legătura cu agricultura, infrastructura , protecţia mediului ;

-posibilitatea de a deveni suport pentru noi afaceri şi locuri de muncă care să determine o dezvoltare pe plan local ;

-incurajarea activităţii locale – artizanatul- dar şi cele care determină dezvoltarea unui comerţ artistic ;

-creşterea veniturilor locuitorilor din aşezările rurale prin valorificarea resurselor locale ;

-numărul crescând de oportunităţi pentru interacţiunea socială a localnicilor care deseori duc o viaţă izolată in comunităţile agricole.

1.2. Organizaţia ANTREC

Începând cu anul 1990, interesul pentru turismul rural renaşte. Iau naştere diverse asociaţii şi organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea şi dezvoltarea turismului în zonele rurale.

Una dintre acestea este Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (1990), care îşi propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montană, inclusiv prin promovarea, organizarea şi dezvoltarea agroturismului. Urmează Agenţia Română pentru Agroturism (1995) ce îşi propune racordarea agroturismului românesc la sistemul internaţional şi Asociaţia Naţională pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural din România (ANTREC) înfiinţată în anul 1994, membră a Federaţiei Europene de Turism Rural (EUROGITES).