Turismul și Protecția Naturii

1.Turismul şi protecţia naturii

O primă încercare de definire a turismului ca fenomen social şi economic , aparţine lui E.Guy Teuler şi datează din 1880 , el fiind de părere că turismul este : „ un fenomen al timpurilor moderne , bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi schimbare a mediului , de cultivare a sentimentului de receptivitate faţă de frumuseţile naturii rezultat al perfecţionării mijloacelor de transport.”

Principalele elemente definitorii ale activităţii de turism considerate esenţiale pentru a distinge vizitatorii ( turiştii) de alte categorii de călători sunt:

- deplasarea persoanei în cadrul călătoriei , într-o localitate din afara domciliului acesteia.

- Sejurul să aibă durata limitată în timp , maxim douăsprezece luni consecutive , altfel vizitatorul va avea din punct de vedere statistic , statutul de rezident;

- Motivul principal al călătoriei să fie altul decât exercitarea unei activităţiremunerate , la locul vizitat , ceea ce exclude migraţia legată de locul de muncă;

- Sejurul să nu se transforme în reşedinţa definitivă a turistului.

Turismul , mai mult ca oricare alt domeniu de activitate este dependent de mediul înconjurător , acesta reprezentând „materia sa primă” , obiectul de activitate şi de desfăşurare a turismului , fiind suportul – cadrul , purtătorul resurselor sale. Turismul se desfăşoară in mediu şi prin mediu , „ calitatea” acestuia putând favoriza sau nega activităţile turistice.

Relieful , pădurile , râurile , lacurile , marea ,monumentele naturii sau de artă şi arhitectură , aerul sau apele mnerale etc. , componente ale mediului înconjurător , se constituie şi ca resurse turistice ce favorizează desfăşurarea turismului de odihnă şi recreere , de tratament balnear , de litoral sau cultural , drumeţie etc. Cu cât aceste resurse sunt mai variate şi complexe şi , mai ales , nealternate , cu proprietăţi cât mai apropiate de cele primare , cu atât interesul lor turistic este mai mare , iar activităţile pe care le generează sunt mai valoroase şi mai atractive , răspunzând unor foarte variate motivaţii turistice.

Relaţia turism-mediu ambiant are o importanţă deosebită, ocrotirea şi conservarea mediului ambiant reprezentând condiţia primordială de desfăşurare şi dezvoltare a turismului. Această legătură este una complexă, ea manifestându-se în ambele direcţii. Mediul natural, prin componentele sale, reprezintă resursele de bază ale turismului, iar pe de altă parte activitatea turistică are influenţă atât pozitivă, cât şi negativă asupra mediului ecologic, modificându-i elementele componente.

Mediul înconjurător este definit ca fiind calitatea vieţii, condiţiile de viaţă ale oamenilor şi cadrul natural cu habitatele potrivite pentru animale şi plante. Calitatea vieţii este determinată de disponibilitatea pe termen lung în cantitate suficientă şi de o calitate adecvată a resurselor precum apă, aer, pământ şi spaţiu în general dar şi a materialelor neprelucrate.

Turismul are o contribuţie însemnată la menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului, manifestându-se ca un factor activ al dezvoltării durabile, fiind în interesul său să se implice în această problemă şi să lucreze în cooperare cu celelalte industrii în asigurarea calităţii bazei de resurse şi a supravieţuirii acestuia.

1.1. Impactul mediului asupra turismului.

Mediul înconjurător este un factor care influenţează cererea turistică. Având în vedere faptul că cererea pentru produsele turistice este parţial determinată de calitatea acestuia, mediul înconjurător poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra turismului.

Condiţiile oferite de cadrul natural, prin componentele sale – relief, climă, hidrografie, vegetaţie, faună, monumente naturale, rezervaţii – contribuie la atragerea de fluxuri turistice şi îşi exercită influenţa asupra activităţii turismului, determinând, la rândul lor, forme particulare de manifestare a acestuia. Totodată, potenţialul turistic antropic – vestigii arheologice şi monumente de artă, elemente de etnografie şi folclor, instituţii şi evenimente cultural-artistice, realizări tehnico-economice şi ştiinţifice contemporane, aşezările umane – atrage la rândul său fluxurile de turişti.

Componentele potenţialului natural şi antropic prezintă interes prin valoarea estetică, cognitivă şi recreativ-distractivă, calitatea factorilor naturali de cură, posibilitatea practicării unor sporturi, aportul formativ şi instructiv-educativ.

Calamităţile naturale care s-au abătut asupra lumii în ultimul timp reprezintă un avertisment dramatic pentru oamenii care trăiesc în conflict cu mediul înconjurător. Scenele televizate surprinse în zonele distruse de inundaţii sau furtuni, imaginile nenumăratelor localităţi invadate de ape sau, pur şi simplu, spulberate de alte urgii îi pun pe turişti pe gânduri, aceştia orientându-se către destinaţii liniştite şi care să le ofere siguranţă.

Uraganele, tornadele, incendiile, inundaţiile sunt fenomene ale naturii care au influenţe devastatoare asupra comunităţilor şi zonelor în care acestea trăiesc. Pentru unele comunităţi, singura soluţie în asemenea situaţii este relocalizarea, adică mutarea definitivă de pe actualul amplasament, din văile inundabile, fuga din faţa ameninţărilor naturii. Pentru altele, dezvoltarea durabilă înseamnă limitarea numărului construcţiilor noi, în special în zonele vulnerabile, înălţarea structurilor pentru micşorarea pericolului de inundaţii sau construirea altora mai solide, mai rezistente, mai putin expuse la riscuri. Un lucru e cert: este imperios necesară adoptarea unor măsuri care să reducă pierderile în viitor.