Analiza unui produs media - Cronica Cârcotașilor

Poţi cîştiga bani foarte uşor fără să informezi , fără personalitate sau atitudine. Cel mai uşor mod de a face bani este divertismentul brut şi fără pretenţii de demnitate. Iar marfa proastă pe primul raft se vinde imediat.

Urmăresc în fiecare marţi a săptămânii emisiunea Mondenilor difuzată pe Prima Tv, dar nu voi scrie despre ei, pentru simplul motiv că îmi plac, poate nu e una din cele mai bune emisiuni de divertisment dar făcând o analiză a emisiunii nu aş vrea sa-mi schimb părerea pe care o am despre ei şi nici nu aş vrea să le găsesc punctele slabe pentru că nu aş vrea să regret faptul că-i urmăresc în fiecare săptămână. Aşa că voi scrie despre Cronica Cârcotaşilor o emisiune căreia i s-a alocat un buget de 12000 de euro, un buget destul de mic dacă luăm în calcul că cea mai scumpă emisiune de divertisment de la noi conform unui articol apărut în cotidianul este Dansez pentru tine cu 4 milioane de euro şi surprize cu 70.000 de euro. La început, mai exact prin 2001 îmi plăcea, dar care a decăzut foarte mult, nu numai din punctul meu de vedere ci şi al specialistilor( ma refer la studiile făcute de TNS-AGB International) care au observat o scădere a ratingului de la 6,5 în 2001, la 4,2 in toamna anului 2009. Ei cred că glumele din ce în ce mai proaste au un impact mai mare asupra publicului. Însă dragi Cârcotaşi gluma este o sare ce trebuie întrebuinţată cu economie spunea Pitagora. Eu cred că voi aţi început să puneţi sare în exces, puneţi într-o emisiune câtă clorura de sodiu/ sare a folosit Videanu la dezăpezirea Bucureştiului. Această emisiune nu transmite nimic: nici informaţie, nici nu stârneşte emoţie , suspans, ştim din start ce urmează. Prostia voastră e că faceţi mereu acelaşi lucru şi aşteptaţi de fiecare data un alt rezultat. La început emisiunea era bunicică pentru că avea ceva ce nici o emisiune nu avea, ne săturasem de emisiunile cu cântec, de emisiuni în care drama şi surprizele ne ţineu în faţa televizorului. Cronica Cârcotaşilor era acel ceva ce lipsea pe posturile tv. Însă treptat mi-am dat seama că această emisiune nu stârneşte sentimente, nu transmite informaţie, nu transmite emoţie, şi nici nu corectează greşelile produse de crainicii de ştiri sau vedete. Practic ei transmit nişte secvenţe constuite cu ritm, patetism care să nu plictisească. Întotdeauna se întâmplă ceva pe micul lor ecran. Ei hărţuiesc nu doar ochiul ci şi auzul, reprezentând vocea inteligentă ce acompaniază imaginile.Emisiunea a avut un start bun, plecând cu doi paşi inaintea celorlalţi: un format cumpărat care a fost verificat în afară şi lipsa concurenţei Formatul emisiunii este importat după „Striscia la notizzia“, de pe Canalul 5 Italia. Cârcotaşii spun că i- au depăşit în complexitate pe Ezio Greggio şi Enzo Iacchetti şi că cele două emisiuni se asemănă prin faptul că sunt două fete care dansează şi prin ideea de a spun lucrurilor pe nume într-un mod vesel. Să ne întoarcem în septembrie 2000 când pe micile ecrane „Cronica Cârcotaşului” prezentată de Şerban Huidu alături de un papagal debutează la postul Prima TV, lipsea ceva şi asta era evident, lipsea Gainuşă. Atunci producătorul emisiunii nu a mai stat pe gânduri şi în februarie, 2001 a înlocuit papagalul cu o Găinuşă.Venirea lui Mihai Găinuşă s-a dovedit a fi de bun augur. Emisiunea transformându-se într-o Cârcotcodăceala ce se difuzează în fiecare miercuri de la 19: 30. Formula de doi prezentatori întăreşte accentul pus pe ironie, conferă mai mult dinamism emisiunii. Unde-s doi puterea creşte, sau mai bine spus răutatea. Între cei doi există un dialog, ei comunică ceva sau mai degrabă se amuză teribil de gafele facute în direct de reporteri deşi emisiunea lor e regizată. Banalitatea conversaţiei dintre cei doi vizează să resitueze aşa zisa informaţia într-o dimensiune umană, familiară universului cotidian al telespectatorului.

Deseori glumele lor sar calul par a se bucura de nenorocirea unora, sau jignesc. Ei crează o comunicare virtuală cu publicul prin mimică, gestică, discurs. Aceasta este reţeta celor doi Cârcotaşi pentru al ţine pe telespectator în faţa televizorului.

Prezentatorii punctează întâlnirea de săptămâna viitoare Stimulând astfel relaţia de fidelitate luând drept fapt caştigat prezenţa la emisiune a telespectatorilor. Cultivarea relaţiei prezentatorilor cu cel din faţa televizorului se face într-o notă de prietenie” we love to entretein you”. Atenţia telespectatorului este captată prin interpelare verbală şi vizuală, ca de exemplu “ Aţi văzut ce fac politicenii ” sau “ să vedem unde se mai distrează vedetele pe timp de criză”

Tonul, stângăciile , fac si ele parte din firescul comportamentului. Mimica şi intonaţia exercită atracţie asupra telespectatorului. Prin jocul de cuvinte şi de posturi se construiesc personaje ridiculizate şi părerile lor vizavi de aceste persoane. Ceea ce mă deranjează este faptul că acesti doi cârcotaşi nu sunt subiectivi şi privesc lucrurile din prisma lor. Numărul personajelor parodiate de Cârcotaşi nu e cunoscut cu precizie, dar unele dintre poreclele date de ei au ramas în vocabularul publicului: Sandra Efectiv Storcescu, Berbecali, Radu Cosmarca, Adelin Ochişor, Bunicuţa, Gabi Strâmbeanu Ştirea, Bigudesca, Cherida, Ştiuca, Mircea Radu Bre, Cătalin Radu Miroase sunt cele mai faimoase.

În cadrul monologurilor ei anticipează întrebările telespecatorului, fac aprecieri : “ aici vă susţin” sau “ sunt de acord cu Mircea Badea în două privinţe” , reformulează sau întrerup.

Dorinţa lor de a persuada se sprijină pe încercarea de a ironiza. De unde şi folosirea registrului injoctiv: exclamaţii exprimând indignare, imperative “fraţilor”, „Ruşinica! Ruşinica!“, „Valoarea mea, valoarea mea!“ sau „Of, of, măi, măi!“ şi pe de alta parte a celui polemic, cultivând ironia. Ei sunt cei care dau verdicate. În emisiunea de pe 16 decembrie, cârcotaşii difuzează un material în care o vedetă, interpretă de manele spune “colinzi” în loc de “colinde”, iar Huidu adaugă un comentariu jignitor în care spune că “ Ce ziceai de colinzi? Colinde nu sună destul de ţigăneşte pentru tine?” Sunt sigura că CNA-ul nu va trece cu vederea nici acest incident cum nu l-a trecut cu vederea nici pe cel din 2007 pentru faptul că prezentatorii Mihai Gainuşă şi Şerban Huidu au ironizat un reporter al Acasa TV pe considerente de orientare sexuala. Astefel pot susţine că emisiunea nu reuşeşte întotdeauna să se bazeze pe principiile etice. Echipa cârcotaşilor îi defavorizează de cele mai multe ori pe cei care apar la emisiunea lor , publicul îi etichetează precum ei şi multi dintre aceştia îşi pierd din credibilitate. Emisiunea are o putere pozitivă de construcţie dar şi de desconstrucţie asupra persoanelor publice, asupra spaţiului social, cultural şi nu în ultimul rând politic. Într-un exercitiu distractiv ei propun parodia cu tenta satirică.

Scopul ironiei este acela de a-l şoca pe telespectator.