Cerințe deontologice și profesionale ale jurnalistului

Dupa revolutia din decembrie 1989 mass-media româneasca a cunoscut o dezvoltare fara precedent atât în domeniul presei scrise cât si în cel al audiovizualului. Aceasta expansiune a atras dupa sine o crestere a locurilor de munca si a necesarului de jurnalisti. Din pacate efectul acestei cresteri nu a fost doar unul benefic, în sensul cresterii calitatii serviciilor oferite ci si unul negativ în sensul lipsei unei selectii reale si riguroase bazate pe niste cerinte bine delimitate si a definirii clare a unui statut al jurnalistului.

Problema cerintelor pe care le impune meseria de jurnalist este în strânsa legatura cu aceea a pregatirii profesionale a jurnalistilor. Perioada post–decembrista a lasat o trista mostenire: inexistenta unor structuri universitare în domeniul jurnalistic, a transformat mass-media într-un „cersetor” care a fost nevoit sa împrumute potentiali jurnalisti din sfera altor domenii umaniste. O alta filiera a fost reconversia profesionala prin învatarea tehnicilor si deprinderilor strict necesare în redactie, direct în câmpul muncii. Expansiunea mass-media de dupa revolutie (spre exemplu, în presa scrisa, în anul 1990 au aparut mai mult de 1000 de publicatii, acest segment al mass-media dezvoltându-se mai repede si mai rapid decât audiovizualul a carui „explozie” s-a produs abia în perioada 1992-1993 ) a favorizat aceasta reciclare a fortei de munca, chiar a unor categorii de persoane care posedau doar studii medii. Aceasta reconversie profesionala s-a realizat în jurul unor „veterani” ai mass-media românesti din momentul caderii regimului totalitar .

Pe de cealalta parte procesul de selectie nefiind foarte riguros a dat posibilitatea creerii unor ierarhii, accesului si promovarii în cariera de jurnalist, nu neaparat dupa criterii legate de pregatirea profesionala. Ba mai mult, desi perioada post-comunista a însemnat un boom în dezvoltarea învatamântului universitar în domeniul jurnalismului, necesitatea acestor studii nu a fost recunoscuta de catre mai vechii membri ai breslei în virtutea principiului talentului si vocatiei înnascute. Dupa cum remarca Maxim Danciu „originea crizei este identificata tocmai în lipsa de comunicare/ armonizare dintre cei trei <<actori>> ai scenei mediatice: breasla jurnalistilor, patronatul si formatorii (învatamântul universitar)”.

In acest fel pentru viitorul jurnalist testul principal nu il reprezinta neaparat si exclusiv pregatirea in institutii specializate ci acceptarea din partea breslei care „detine controlul asupra profesiei, a principiilor de apartenenta si a mecanismelor de integrare, functionare si expulzare”.

Practica jurnalistica, fie ca este vorba de presa scrisa, radio, televiziune sau agentie de presa are ca prima etapa culegerea informatiilor. Aceasta etapa, care presupune în marea ei majoritate o munca de teren, este atributul exclusiv al reporterului. El reprezinta baza piramidei în ierarhia redactionala, el este cel care transforma evenimentul în informatie, informatie care ulterior va fi analizata, selectata, pregatita pentru tipar sau pentru emisie. Ferenc Vasas si Alexandru Bradut-Ulmanu rezuma astfel însusirile necesare unui bun reporter:

a. Simtul stirii care reprezinta mai degraba un al saselea simt al “jurnalistului“ decât o suma de criterii în stabilirea prioritatii si importantei unor evenimente. Totusi acest simt nu este neaparat ceva înnascut ci mai degraba rodul unei experiente îndelungate de teren;

b. Simtul urgentei avînd în vedere ca cerinta mass-media contemporane este actualitatea. Informatia este valoroasa doar daca “evenimentul s-a petrecut mâine”. Aceasta idee comporta totusi discutii în ceea ce priveste opozitia actualitate - calitate (care presupune uneori documentare, verificare din mai multe surse etc) ;

c. Capacitatea de a respecta termenele de predare a materialelor în conditia în care cea mai mare presiune a muncii de jurnalist este aceea a timpului;

d. Capacitatea de încadrare în spatiul disponibil având în vedere ca, de cele mai multe ori, locul în pagina sau durata fiecarui material este prestabilita;

e. Bunul simt necesar unei selectii corecte a informatiilor importante si evitarea situatiilor penibile;

f. Obsesia preciziei si acuratetei în redarea detaliilor si elementelor observate sau notate;