Chestionarul

1. Definiţie. Istoria chestionarelor

Chestionarul este una dintre tehnicile cele mai frecvent utilizate în ştiinţele socioumane, indiferent dacă este vorba de o cercetare de teren, de o anchetă sociologică sau de un sondaj de opinie publică.

„Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică şi, corespunzător, un instrument de investigare constând într-un ansamblu de întrebări scrise şi, eventual, imagini grafice, ordonate logic şi psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.”

Septimiu Chelcea, în cartea „Tehnici de cercetare sociologică”, vorbeşte despre istoria chestionarelor. Acesta afirmă că , iniţial, tehnica chestionarelor a fost utilizată de către etnografi, ulterior ea a reprezentat rodul colaborării dintre sociologi şi psihologi. „La noi, tradiţia chestionarelor etnografice urcă până la Bogdan P. Haşdeu, care, în 1878, lansează un chestionar cu 400 de întrebări referitoare la obiceiurile juridice ale poporului, la viaţa socială din trecut, casă, etc., iar în 1886 redactează un al doilea chestionar vizând probleme lingvistice şi mitologice (206 de întrebări).” Chelcea afirmă că în aceste chestionare sunt utilizate întrebări actuale şi azi, pe tema relaţiilor comunitare, întrebări ca: „Care e părerea sătenilor despre orăşeni?”, „Cum sunt priviţi de popor armenii/ evreii/ ţiganii?”, „Ce părere are poporul despre beţie?”

După Chelcea, prima anchetă bazată pe chestionare, publicată în presa scrisă, la noi, datează din 1900. Aceasta a fost publicată în numărul 12 din „Noua Revistă Română” şi cuprindea întrebări privind identitatea naţională a românilor.

Pe plan mondial, printre primele chestionare ar fi cel realizat de Letourneau (1882), J. W. Powell (1898). „Mai recent, aproape că nu există sociolog care să nu fi lansat propriul său formular de cercetare. Această libertate de creaţie a dus la existenţa a numeroase tipuri de formulare.”

2. Clasificarea chestionarelor

În „Iniţiere în cercetarea sociologică”, Septimiu Chelcea afirmă depre chestionare că, se pot clasifica după trei criterii:

I. După conţinutul informaţiilor adunate.

- Chestionarele care vizează calitatea informaţiei sunt de două tipuri:

1) Chestionare de date factuale. Sunt de tip administrativ, referitoare la fapte obiective, susceptibile de a fi observate direct şi verificate şi de alte persoane. Orice formular tip reprezintă, în fond, un chestionar, dar formularele tip din administraţie corespund prea puţin unor necesităţi mai îndepărtate: de centralizare a datelor, de prelucrare secundară a lor. Aceste chestionare nu sunt foarte laborios concepute. În investigarea fenomenelor sociale se întâlnesc puţine cazuri de lansare a chestionarelor exclusiv de date factuale. Întrebările factuale pot fi grupate în : întrebări de cunoştinţe şi întrebări de clasificare sau de identificare (vârstă, sex, stare civilă, situaţie şcolară sau profesională etc.)

Traian Rotariu şi Petru Iluţ, în „Ancheta sociologică şi sondajul de opinie”, afirmă că „acest tip de chestionar se referă la o situaţie obiectivă şi verificabilă prin alte mijloace”.

2) Chestionare de opinie. Cu ajutorul lor se studiază nu numai opiniile, ci şi atitudinile, motivaţia şi interesele, dispoziţiile şi înclinaţiile, adică psihologia persoanei şi trăirile ei subiective. Aceste chestionare se folosesc pentru a cerceta ştiinţific fenomene sociale precum: opinia publică, preferinţele culturale, comportamentul electoral etc. Chelcea îl citează aici pe Bernard Hennesy, care crede că sunt patru motive pentru care oamenii nu spun ce cred:

- Nu ştiu ce cred cu adevărat, în loc să declare acest lucru, improvizează un răspuns oarecare;

- Nu au capacitatea de a exprima cu uşurinţă ce cred şi declară rapid că nu ştiu;

- Nu doresc să se afle ce cred, dintr-un motiv sau altul (teamă, nesiguranţă, timiditate, neîncredere în operatorul de anchetă, etc.)