Comunicarea în Timpul Conflictelor

RISCURILE COMUNICARII MEDIATICE ÎN TIMPUL CONFLICTELOR

În toate societatile, mass media sunt acreditate cu roluri multiple: de la "monitorizarea" a tot ceea ce se întâmpla în jur, la crearea imaginilor si perceptiilor colective. Desi în timpuri normale media sunt percepute ca fiind integrate în sistemul social, în timpuri de criza ele par sa capete o anume autonomie care nu le fusese atribuita anterior /1/. O societate în criza creeaza si o criza a media, care vor avea, în aceste conditii, identitati noi, determinate de criza. Orice atingere pe care o criza o aduce diferitelor sectoare ale societatii afecteaza, de asemenea, si sistemul mediatic.

În democratiile vestice, traversarea unor crize importante provoaca declansarea unui „ciclu” pe care îl vor parcurge mass media /1/: la începutul crizei, media atrag atentia asupra rolului lor esential în mentinerea echilibrului democratic, prin circulatia informatiei si contributia lor la întelegerea crizei. În acest stadiu, orice restrictie a circulatiei libere a informatiei devine obiectul unor contestatii dure. Astfel s-au derulat evenimentele în cazul conflictelor din insulele Falkland, din Panama si Grenada.

În al doilea stadiu, pe masura ce evenimentele încep sa se diminueze în intensitate, iar actiunile actorilor crizei nu mai pot fi considerate "hard news", media încep sa "analizeze" propriul rol jucat în contextul crizei, încercând sa raspunda la întrebari precum: au fost unele sau altele din mass media obiectul manipularii, sau au prezentat media (în special cele electronice) cu adevarat realitatea?

În al treilea stadiu, cercurile politice încep sa judece comportamentul mass media pe parcursul acoperirii crizei. Din partea jurnalistilor pot aparea raspunsuri de recunoastere a "câtorva greseli", dar însotite de discursuri privind rolul mass media în mentinerea sistemului democratic, prin distribuirea libera a informatiei. În fine, cercul se închide cu un dublu dialog paralel: acela al politicienilor si analistilor politici care interpreteaza aparitiile lor în media pe parcursul crizei, si acela al jurnalistilor care îsi apara propriile atitudini adoptate în timpul crizei.

Desi acest ciclu în patru stadii a fost identificat în cazul crizelor din democratiile occidentale sau în cazul unor conflicte internationale în care sunt implicate tari occidentale, o prima concluzie universal valabila este aceea ca situatiile de criza transforma discursul mijloacelor de comunicare de masa. Media pretind ca au o anumita autonomie pe care nu o aveau anterior, dar, în acelasi timp, prin atitudinea si comportamentul lor, ele sunt institutiile sociale cele mai vulnerabile si imprevizibile.

Pe de alta parte, tipurile predominante de mediatizare din timpul crizelor - în special din timpul conflictelor armate – au facut sa fie pusa sub semnul întrebarii mult reclamata independenta si neutralitate a presei. În mediatizarea conflictelor în care sunt implicati actori importanti (fie ca este vorba de state, coalitii militare etc.), mass media risca sa devina partinice, uneori tacit, alteori direct, în functie de propriile interese. Desigur, pozitia mass media într-o criza depinde de contextul în care aceasta are loc. Desi de multe ori media se situeaza, fatis (cazul actelor teroriste sau al loviturilor de stat) sau tacit (în cazuri în care se cere „neutralitate”, precum conflictele interetnice sau razboaiele) de partea puterii politice /2/, aparându-si, astfel, propriile interese economice, sunt si contexte în care unele media îi sustin pe "destabilizatori", pe provocatorii crizei (cazul discursului adoptat de media internationale puternice referitor la revolutiile anti-comuniste, de exemplu).

Un alt risc cu care se confrunta în prezent mass media, nu doar în timpul crizelor si conflictelor, ci chiar în timp de pace, este tratarea neechilibrata a anumitor subiecte. Astfel, uneori poate sa apara tendinta de a minimiza, de a omite, sau chiar de a prezenta distorsionat actiunile acelor forte care ar putea sa le puna în pericol propria stabilitate, la fel cum, în lipsa unor subiecte care sa se vânda, ele pot sa recurga la practici precum transformarea unor evenimente mai putin importante în "crize", prin definirea lor ca atare si prin acordarea unei atentii nemeritate acestora.

O asemenea situatie este posibila prin introducerea de catre jurnalisti a acelor elemente de "refractie" între realitatea ca atare si realitatea prezentata de mass media. Conform acestei viziuni, media creaza realitatea, deoarece evenimentele mediate sunt obiectul unor forme speciale de "interventie" sau "filtrare" (bias - engleza). Diversele metode de filtrare a realitatii - pentru a hotarî care evenimente trec de "poarta" (gate) si ajung stiri - contribuie, într-un fel sau altul, la apararea anumitor interese. Figurile si vocile cu "aura autoritara" sau "atotstiutoare" de la televiziune sau radio, modul de încheiere al unui editorial, ierarhizarea stirilor, aparenta de cunoscatori completi al fenomenului sau comentariile auxiliare, fac publicul sa creada ca modul de desfasurare al unui eveniment este chiar cel prezentat de media respectiva. În acelasi timp, mesajele media pot "deturna" agenda publica de la evenimente importante catre evenimente minore, prin "neutralizarea" sau "aplanarea" realitatii.