Conceperea Textului Jurnalistic

A învăţa să scrii este o muncă grea şi solitară, care cere, dincolo de talent şi îndemânare, un exerciţiu îndelungat. Iar acest exerciţiu presupune să asculţi, să citeşti, să studiezi şi să scrii cât mai mult. În acelaşi timp, a scrie bine înseamnă a scrie adecvat: adecvare la public, la canalul mediatic, precum şi la cerinţele genului.

Printre cerinţele esenţiale pe care trebuie să le îndeplinească un text de calitate, literatura de specialitate a sintetizat în principal: claritatea, prospeţimea limbajului, onestitatea, precizia, adecvarea şi eficienţa. Fiecare din aceste trăsături – pe care le vom prezenta succint în continuare – are propriile reguli şi principii ce trebuie respectate pe parcursul procesului de redactare, pentru a asigura un text coerent şi bine închegat.

Claritatea

Aceasta este una din cerinţele esenţiale ale textului jurnalistic, poate chiar cea mai importantă. Fiecare articol trebuie să fie clar în concepţie, organizare şi limbaj, în caz contrar, el trebuie rescris. Această cerinţă nu este proprie textului jurnalistic, ea caracterizează în aceeaşi măsură şi alte categorii de discursuri – cum ar fi de exemplu discursurile publice, textele ştiinţifice sau procesele verbale. Un sfat bun, mai ales pentru jurnaliştii „începători”, chiar dacă este cam greu de pus în practică din motive de timp: daţi materialul de presa/comunicatul de presă spre lectură unei persoane apropiate, nu neapărat specialist în jurnalism: dacă în urma lecturii, persoana are nelămuriri, întrebări sau solicită clarificări, este clar că materialul de presa – sau părţi ale acestuia – vor trebui rescrise, pentru a dobândi claritate.

Iată câteva reguli specifice de respectat pentru a asigura claritatea textelor jurnalistice:

- Înainte de a vă apuca să scrieţi ceva, asiguraţi-vă că lucrurile vă sunt clare în primul rând dumneavoastră. Nu are sens să încerci măcar să explici altor persoane ceva ce tu însuţi nu ai înţeles perfect.

- Includeţi fiecare etapă într-o naraţiune si fiecare eveniment într-o succesiune logică – nu săriţi de la A la C, lăsând cititorul să ghicească în ce constă punctul B: este enervant, produce confuzii şi poate induce în eroare. Nu lăsaţi goluri în raţionamente şi explicaţi fiecare detaliu, pentru că s-ar putea ca cititorii să nu intuiască modul dvs. de gândire.

- Porniţi întotdeauna de la premisa că cititorii nu cunosc nimic despre subiectul tratat – nici măcar atunci când e vorba despre un subiect mediatizat sau familiar cititorilor. Încercaţi să refaceţi mental "traseul" pe care l-aţi parcurs dumneavoastră înşivă pentru a aprofunda subiectul respectiv şi reluaţi etapele logice pentru ca cititorul să se poată lămuri.

- Explicaţi jargonul, regionalismele, termenii de specialitate şi, în general termenii mai deosebiţi – în măsura în care sunteţi nevoiţi să îi utilizaţi. Chiar dacă în mod uzual este recomandată evitarea unor asemenea termeni, uneori jargonul poate fi chiar util: îi introduce pe cititori într-o lume iniţial inaccesibilă lor şi le îmbogăţeşte cunoştinţele. Dar de la această observaţie până la a spune că utilizarea jargonului este recomandată, este o cale lungă: nu recurgeţi la jargon decât ca excepţie, atunci când e necesar acest lucru, şi oferiţi întotdeauna explicaţii clare ale termenilor respectivi.

- Foarte periculoase sunt jargonul comercial şi politic, precum şi eufemismele, deoarece, spre deosebire de alte categorii – care în cel mai rău caz nu sunt înţelese de către cititori – acestea induc în eroare, conţinând sensuri ascunse. Oare de câte ori nu am auzit expresii precum "restructurarea companiei" sau "redistribuirea forţei de muncă" – când e vorba de fapt de concedieri masive, "dificultăţi financiare temporare" – când compania respectivă a intrat deja în incapacitate de plată, sau „un dezechilibru între cerere şi ofertă pe piaţa muncii” – când e de fapt vorba de şomaj. Exemplele de acest fel sunt foarte numeroase: ele sunt eufemisme, o formă de înşelătorie lingvistică întâlnită mai ales acolo unde proliferează specialiştii în relaţii publice, şi reflectă obsesia societăţii noastre pentru „ambalaj”, pentru „prezentare”

- Evitaţi să impresionaţi printr-un limbaj complicat – riscaţi să scrieţi mesajul doar pentru dumneavoastră. Acesta trebuie să fie receptat şi înţeles de publicul căruia i se adresează, nu să arate cât de erudit este jurnalistul.

- Asiguraţi-vă că propoziţiile pe care le scrieţi sunt cât mai clare – aceasta înseamnă să evitaţi frazele lungi şi elaborate şi să adoptaţi o structură simplă şi o topică adecvată – ce diferă de stilul beletristic.

- Conferiţi simplitate textului dvs, fără a exagera. Din păcate, din dorinţa de a asigura claritatea textelor dar, mai important, de a fi accesibile unui public cât mai larg provenind din categorii sociale cât mai numeroase şi variate, multe texte jurnalistice folosesc un limbaj ultra-simplificat, restrâns şi stilizat.