Imaginea în Politică

În SUA sunt zeci de formatiuni politice, dar câte din ele s-au remarcat? Doar doua – Partidul Republican si Partidul Democrat. În Marea Britanie? Conservatorii si Labouristii. În Germania? Partidul Social-Democrat, Partidul Verzilor si cel Crestin-Democrat. În Rusia? Partidul Comunist, blocul "Iabloko", LDPR, SPS. În România? PSD, PNL, UDMR, PRM. Sunt cunoscute, fiindca sunt parlamentare si sunt parlamentare, fiindca sunt cunoscute. În politica, aceasta interdependenta e axiomatica. Din totalitatea partidelor prezente pe o arena politica, sansa de a trece pragul ce le desparte de accesul la tribuna Parlamentului o au acele formatiuni, a caror imagine s-a asociat cu viziunile si doleantele electoratului. E o conditie simpla în aparenta, ce se dovedeste însa a fi dificil de realizat în practica. Fara o imagine potrivita nu putem vorbi despre un viitor al unui lider politic. Dar ce presupune însusi imaginea?

Prin imagine se întelege reprezentarea care s-a format ca o suma de credinte, cerinte, atitudini, opinii, ipoteze, mentalitati, prejudecati, experiente, presupuneri (asteptari), la grupe de persoane sau în cadrul opiniei publice asupra unei persoane, institutii sau oricaror fenomene sau obiecte.

Notiunile înrudite, într-o anumita masura suprapuse imaginii, sunt cele de prestigiu, renume (prost renume), reputatie, consideratie (desconsideratie) etc.

Fiind un rezultat si nu un dat, imaginea se formeaza si se deformeaza în timp. Evolutia în imagine ne ajuta sa întelegem cum functioneaza lumea.

Crearea de imagine nu este o activitate sporadica, ci una continua. Mai mult de cît atît, imagine se creeza vrînd-nevrînd, chiar daca nu se depune nici un efort pentru aceasta. Însa daca procesul de creare a imaginii nu este controlat, imaginea poate deveni una întîmplatoare, incompleta si distorsionata. Pentru ca asa ceva sa nu se întîmple, exista oameni care se ocupa de crearea imaginii liderilor politici. Ei la rîndul sau trebuie sa tina cont de cîteva reguli, scrise si nescrise.

Conform dictionarului explicativ, imaginea este reprezentarea în mintea noastra a realitatii pe baza impresiilor primite prin simturi (auditive, vizuale, olfactive). Deci imaginea înseamna impresie. Impresia se formeaza datorita acumularii detaliilor, a mai multor elemente constitutive ale imaginii. Cu timpul însa, detaliile sunt uitate si ramîne doar impresia creata. Deci, misiunea oricarui creator de imagine este sa stabileasca din start ce impresie doreste sa-i formeze publicului în privinta liderului sau partidului politic, ca apoi sa asorteze si sa selecteze evenimente menite sa creeze anume impresia dorita.

Un om politic sau o formatiune politica pot esua daca imaginea pe care o au în ochii publicului este nefavorabila. Imaginea nu este cu adevarat formata de cît atunci cînd intra în contact cu publicul careia îi este destinata. Iar odata formata imaginea politica urmeaza sa fie permanent gestionata: redactata si readaptata în functie de cum evolueaza evenimentele socio – politice, predilectiile electoratului si nemijlocit – candidatul sau pe traseu politic.

Odata elaborata si promovata strategia campaniei de promovare a imaginii, etapa urmatoare consta în elaborarea si armonizarea tuturor simbolurilor distincte ale partidului politic: Denumirea, Liderul, Sigla, Mesajul etc. Toate în comun vor constitui imaginea partidului sau a liderului în campania electorala.

Pentru a fi functionala, imaginea unui om politic sau aunui partid terbuie sa corespunda urmatoarelor criterii:

- Trebuie sa fie relativ cunoscuta. O imagine creata de la zero risca sa nu devie suficient de bine cunoscuta în timpul scrutinului.

- Trebuie sa fie distincta. Produsul politic nu poate fi promovat daca nu se deosebeste de produsul concurentilor. Diferenta devine argumentul principal în lupta electorala si trebuie sa fie mereu promovata. În cazul unui om politic poate fi promovata diferenta de vîrsta, caracterul, educatia etc. Un program poate fi promovat ca modernist, traditionalist, reformator etc. Din momentul ce alegatorii au remarcat diferenta, ei pot deosebi un partid de celelalte partide.