Ipoteze privind Impactul Emisiunilor Problematice

IPOTEZE PRIVIND IMPACTUL SOCIAL AL EMISIUNILOR “PROBLEMATICE”

Cultura si subcultura in mass-media.

Cand cultura nu e, nimic nu e!

De la lacrimile varsate in fata serialului de dupa-amiaza la explozia de bucurie si revarsarea nocturna a mii de oameni pe strazile orasului, dupa transmisiunile in direct ale victoriilor echipei nationale de fotbal, de la gestul aproape reflex de a deschide radioul dimineata sau televizorul seara pana la senzatia de iritare provocata de chioscul inchis si de absenta, pentru cateva ore doar, a ziarului preferat, in sfarsit, de la discutiile infocate in jurul ultimei aparitii televizate a unui lider politic, pana la izolarea de lume prin intermediul ascultarii muzicii, al vizionarii filmului ori emisunii preferate – istoria mass-media este si istoria trairilor, a reactiilor sociale, a mobilizarilor pe care mesajele purtate de presa le-au declansat. Nimeni nu poate contesta ca presa raspunde unor nevoi si aspiratii ale colectivitatilor si ca, simultan, ea exercita o seama de influente asupra vietii sociale, modificand actiunile indivizilor si grupurilor.

In ansamblul sistemului mass-media ponderea mesajelor de divertisment este diferita de la un canal la altul, de la un tip de institutie la alta, de la un produs la altul. Astfel televiziunile comerciale specializate in difuzarea de filme sau de videoclipuri sau televiziunile generaliste care mizeaza in castigarea luptei pentru audienta pe numeroase programe de divertisment, de cele mai multe ori de o calitate indoielnica, ce promoveaza incultura si vulgaritatea, toate acestea constituie produse ale ale unei prese destinate aproape integral relaxarii si amuzamentului si nici decum informarii sau culturalizarii.

Consumul de divertisment nu raspunde numai dorintei de relaxare si refacere, dupa oboseala unei zile de activitate ; din alta perspectiva el satisface si nevoia omului de a scapa de sub presiunea cotidianului, de a evada si de a gasi refugiu intr-o lume imaginara. Cu conditia ca acesta sa fie de calitate !

In ultimele decenii resursele remarcabile ale mass-media, in special ale televiziunii, de a oferi un raspuns adecvat nevoilor umane de relaxare si evaziune au condus la amplificarea functiei de divertisment in detrimentul celei de informare sau de transmitere a valorilor culturale fundamentale. Aceasta realitate a declansat numeroase critici, insa fara nici un rezultat vizibil. Ratiunile comerciale sunt cele care dicteaza : si anume ca divertismentul atrage publicul ; dimensiunile, in crestere, ale audientei atrag firmele interesate de publicitate si veniturile mari din publiciatate aduc profitul dorit de patronii institutilor mass-media. Toate acestea au determinat privilegierea produselor orientate spre distractie si evaziune, in defavoarea altora, care vizeaza informarea, educarea ori socializarea. Aceasta realitate conduce, in opinia multor specialisti, la nasterea unei societati a spectacolului, a efemerului. Din aceasta perspectiva urmatoarea observatie mi se pare revelatoare: “Problema esentiala nu este aceea ca televiziunea ne ofera divertisment, ci ca ea trateaza toate subiectele in forma divertismentului. Aceasta inseamna ca divertismentul devine supra-ideologia oricarui discurs al televiziunii”.