Libertatea de Exprimare a Presei

INTRODUCERE

A.1. Definiţii conceptuale

Termenul de libertate derivă din lat. libertas, -atis, fr. liberté şi presupune posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau dorinţă; posibilitatea de acţiune conştientă a oamenilor în condiţiile cunoaşterii (şi stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii şi societăţii .

Termenul de expresie derivă din lat. expression, -onis sau elocutio, -onis , preluat în franceză ca expression, în timp ce exprimare se revendică de la lat. vox, -cis. Expresia sau exprimarea reprezintă o construcţie concisă care exprimă, de obicei în mod figurat, o idee; manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin cuvinte, mimică etc.; înfăţişare care reflectă starea sufletească a omului, reflectarea stării interioare a cuiva .

Mass-media este un termen provenit din engleză, ce se defineşte ca totalitatea mijloacelor de informare a maselor (radio, televiziune, presă etc.) . Etimologic, media – forma de plural de la eng. medium – este parte din expresia eng. media of communication, ce se referă la acele medii organizate de disiminare a faptului, opiniei şi a altor informaţii, precum ziarele, revistele, banner-ele, filmele de cinematograf, radio, televiziune, Word Wide Web, cărţi, CD, DVD, jocuri electronice şi alte forme de astfel de manifestări. Deşi scriitori încă prezintă opinii diferite despre folosirea termenului media în acord de singular (media este) sau de plural (media sunt), criticile nu vor găsi însă o formulă unanimă prea curând. Potrivit DOOM 2, în limba română se acceptă formula media este ca fiind corect gramaticală .

Noţiunea de consecinţă derivă din lat. consequentia, fr. conséquence şi se defineşte ca fiind un rezultat al unei fapte, al unei acţiuni, al unui principiu, urmare .

Principiul, lat. principium, it. principio, fr. principe, reprezintă un element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie ştiinţifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc .

A.2. Consideraţii generale

Mass-media este principalul instrument al unei societăţi democratice şi presupune două drepturi fundamentale : dreptul la informare şi libertatea de expresie. Dincolo de funcţiile sale, însă, mass-media este un produs al societăţii care se formează şi funcţionează.

În acest cadru caracterizat de libertate şi participare, mass-media deţine un rol de consolidare a noii societăţi, de susţinere şi monitorizare a unei democraţii adevărate, participă la o guvernare dreaptă şi la dezvoltarea economică. În calitate de a "patra putere în stat”, presa creează noua opinie publică şi noua societate civilă. Riscurile de a îşi duce la bună îndeplinire datoria şi îndrăzneala de a îşi pune în aplicaţie libertatea de exprimare au avut însă, nu de puţine ori, iremediabile consecinţe.

Totodată, libertatea de exprimare, atât a mass-media dar şi a individului în genere, se afirmă ca drept fundamental. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Exercitarea dreptului la libera exprimare comportă îndatoriri şi responsabilităţi.

Dar, în spatele drepturilor comunicării se află ideea potrivit căreia această libertate nu este posibilă decât împreună cu un ansamblu mai vast de alte drepturi. Pentru ca libertatea de exprimare să biruie în faţa unor voci dominante, trebuie să se ţină cont de diferenţele enorme privind accesul la putere şi la mijloacele de comunicare în masă.

Drepturile comunicării, în genere, se bazează pe crearea concretă a unor condiţii necesare unui ciclu pozitiv de comunicare. Acest ciclu presupune căutarea, primirea sau difuzarea, ascultarea sau procesul de a fi ascultat, înţelegerea, crearea sau reproducerea de informaţie. Drepturile comunicării cuprind astfel dreptul de a participa la propria cultură şi de a utiliza propria limbă, de a beneficia de avantajele societăţii etc.

Ca participantă la temelia sacră a drepturilor umane, libertatea de exprimare este menţionată în numeroase tratate, convenţii sau acorduri internaţionale şi este garantată sub diferite forme în aproape toate constituţiile şi legislaţiile naţionale. Libertatea de exprimare este considerată ca fiind unul dintre stâlpii de bază ai societăţii democratice, fiind vitală pentru procesul de prevenire a cenzurii şi condiţie sine qua non a existenţei unei media libere şi eficace. Totuşi, la nivelul practicii această libertate de exprimare are de suferit. Acest drept fundamental continuă să fie refuzat iar acolo unde nu intervine refuzul, apar ameninţările particulare.