Manipulare în Mass-Media

Astazi se vorbeste mult depsre libertatea exprimarii, despre libertatea presei. Dar ce inseamna de fapt libertatea presei? Poate fi considerata, in general, libertatea exprimarii gandurilor garantata prin lege intr-un stat. Se crede, dar inca nu s-a probat, ca o astfel de garantie poate fi oferita doar de catre un stat liberal. Sa incercam o minuscula trecere in revista a istoricului libertatii de exprimare.

Principiile libertatii de exprimare cunoscute de noi astazi incep sa apara inca din perioada grecilor si Republicii Romane, dar renasc sub noi forme in timpul primilor parlamentari britanici, din secolul XVII, si apoi continua sa se contureze sub influenta celor francezi, din secolul urmator. Aveau la inceput un rol minim, dar se mentin, totusi, din simplul motiv ca un organ ca parlamentul nu putea sa functioneze fara a accepta si sustine macar in parte libertatea cuvantului, libertatea opiniei. Experienta Revolutiei Franceze din 1789 aduce un model cu totul nou, poate cel mai apropiat de adevaratul sens al conceptului de libertate, un model pozitivist care va fi interpretat si adaptat propriilor nevoi de constitutiile europene din secolul XIX. In linii mari si cel putin teoretic, modelul se bazeaza pe confirmarea libertatii de a-ti manifesta opiniile si posibilitatea interventiei statului cand este incalcata aceasta libertate. Mai vine un secol si aduce noi zvarcoliri in istorie. Ideea de mass-media, abia nascuta, trece in totalitate in serviciul statului, de cele mai multe ori totalitar. De libertate nici nu poate fi vorba. Dupa 1945, in fata “pericolului rosu”, mass-media nu este in mod direct in serviciul statului, ci in serviciul ideologiei. Caderea Zidului din Berlin aduce o noua etapa, entuziasmanta, foarte apropiata de ideile republicanilor din 1789. Dar se stinge usor, pentru a face loc unei alteia, cea de dupa 2001, cand apare un nou pericol. Cel terorist. Din 11.09.2001 “lupta impotriva terorismului” si “apararea drepturilor omului” devin slogane en-vogue

nelipsite din arsenalul niciunui mare grup de presa. Cred ca daca ar fi existat vreun grup care sa nu adopte sloganurile si sa nu acorde excesiv de mult spatiu subiectului terorismului, ar fi dat faliment. Lupta dusa imoptriva terorismului, cu SUA in rol de Superman care apara dea dreptul eroic libertatea si drepturile umane de pe Pamant. Incepand cu acea parte a Pamantului unde se afla cele mai importante resurse de petrol: Afganistan, Iraq. Au identificat inacceptabile delicte imoptriva drepturilor umane chiar si in Iran, dar specialistii inca nu sunt foarte siguri in privinta resurselor petroliere care exista acolo si, implicit, a posibilitatii de rambursare a cheltuielilor. Ceva de genul: Vad ca vecinul isi rupe in bataie nevasta, dar trag cu ochiul sa vad ce pot sa iau din gospodarie, drept rasplata ca-i despart. Sau, mai rau, sub pretext ca doresc sa-i despart, sa opresc macelul, fiind unul din cetatenii model din comuna, intru constiincios si fur tot ce vad mai bun pe acolo, mai intretinand scandalul sa nu fiu observat si sa nu observe si vecinii, iar daca la urma urmei ma intreaba le raspund ca car in spate fotoliul vecinului ca sa nu-l strice, netrebnicul, cu nebunia asta a lui, dar voi aduce in schimb niste paine la copii, ca mor de foame. Asta dupa ce luasem in prealabil si ultimele borcane cu zacusca pe care le mai avea prin camara. Cam asta este, pe scurt, istoria libertatii presei.

Reporters sens frontiere au dat publicitatii, cu ceva timp in urma, un clasament mondial al statelor care apara libertatea presei. Nu lipsesc surprizele. Se constata ca pluralismul partidelor, libertatea si capacitatea de difuzare a informatiilor in statele bogate si dezvoltate nu asigura libertatea propriu-zisa pentru Mass-Media. Dar suntem asigurati zi de zi ca la noi presa e libera de nu mai poate. Sa dam exemple concrete. Costa Rica precede in acest clasament SUA si alte state europene. Romania apare abia pe la nemeritata pozitie 45. Chiar si Italia, datorita umarului pus de Berlusconi, se codeste pe surprinzatorul loc 40. Ne fac cu ochiul de pe pozitii superioare tari ca Ecuador, Uruguay, Paraguay, Chile sau El Salvador din America Latina, unde regimele autoritare sunt inca vii. Ne-au mai sters nasul Beninul, Africa de Sud si... Namibia. In Europa doar Serbia (60) si Rusia (121!) ne privesc spatele. Chiar daca nu este un clasament fara marja de eroare, in fond prezinta realitatea. Si realitatea este ca in Romania lucrurile stau prost.