Mass-media și opinia publică

Ce este Mass-media?

DEX-ul ne spune că acest termen, atât de familiar astăzi, „desemnează ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și influențare a opiniei publice, cuprinzând radioul, televiziunea, presa, internetul etc.; alte mijloace de comunicare în masă”. Provine din limba engleză, fiind o expresie folosită la plural - „mediile de mase”, formulă în care s-a încetățenit în mai toate limbile lumii.

Mai nou, cuvântul este folosit și la singular, atunci când vrei să indici asupra unei anume entități („media X nu respectă etica jurnalistică”), și se pare că în polemica referitoare la utilizarea sintagmei cu pricina doar la plural sau și la singular încă nu se întrezărește un final. Comunicatorii și jurnaliștii de modă/școală (mai) veche insistă asupra pluralului - „mass-media sunt produsul societății în care există” -, dar tot mai des vom întâlni și versiunea „mass-media este a patra putere în stat”1.

Ce este opinia publică?

Termenul de „opinie publică” (public opinion) a fost preluat din limba engleză. Etimologic, provine din limba latină, opinio derivat de la opinari - a exprima o părere - echivalent al cuvântului doxa din limba greacă. Dicționarul latin-român (Guțu, 1996, 215) specifică: opinio, onis, s.f. - părere, credință, gând, presupunere. Asociat, cuvântul publicus, derivat de la populus, semnifică popor. Plecând de la etimologie, înțelegem prin „opinie publică” părerea poporului, gândirea lui 2.

Încercând o sinteză a principalelor componente luate în considerație în diferite abordări generale-psihologice, sociologice filosofice, se constată că opinia publică este echivalată cu părerile aprecierile, opțiunile publicului, ale maselor; ea devine manifestare in actu a conștiinței sociale, exprimată în atitudini adoptate în diverse probleme de viață ale unor

grupuri sau comunități umane și poate cuprinde sfere diferite, de la grupe mici la ansamblul unei națiuni sau chiar la scară internațională; fiind un fenomen psihosocial, opinia publică are o determinare de ordin obiectiv (structura sociologică a publicului, sistemul de valori și norme dominante în grup, faptele sociale ce devin obiect de opinie) și condiționări subiective (conștiința individuală influențele grupului și liderilor de opinie, prestigiul și autoritatea acestora, motivațiile personale și colective, mentalitățile, stările de spirit etc.).1

Este deja un loc comun faptul că mass media au un rol covârșitor în formarea opiniei publice, cu atât mai mult cu cât s-au consacrat ca fiind mijlocul prin intermediul căruia este asigurată interfața legăturilor, conexiunilor, raportului dintre diversele structuri sociale, de la instituții publice, instituții comerciale, corporații ș.a., până la individul particular. Mass media se constituie totodată ca fiind mediul în care comunicarea publică se împlinește, iar relațiile sociale se transformă în interacțiuni sociale care au ca miză influențarea intenționată sau neintenționată, directă sau indirectă a opțiunilor, atitudinilor și comportamentelor entităților implicate. Asociate relațiilor de putere și de control social, procesele de influențare socială presupun construcția clasică a comunicării pe tripartiția: sursă - mesaj - țintă, precum și punerea în mișcare a controversatelor mecanisme de persuasiune, manipulare, îndoctrinare, etc 2.