Mass-media și violența

Se pune intrebarea daca mass media prezinta violenta intr-un mod care incurajeaza violenta in societate prin imaginile reale prezentate la televiziune sau in ziare.

Unii condamna efectele negative ale violentelor prezentate la stiri, dar acestia reprezinta doar o minoritate. Violenta e prezentata in diferite aspecte: atentate, rapiri , crime, agresiuni sexuale, amenintari cu bombe, etc. Multe ziare mai ales dintre cele locale se abtin sa arate cadavre iar cand o fac, imaginile sunt rareori luate de aproape. Televiziunea traditionala procedeaza la fel.

Scopul este acela de a se evita ofensa privitorilor. Uneori, chiar si atunci cand o imagine neprezentata este a unei victime mutilate care ar putea fi cunoscuta de un cititor sau un spectator, editorii afirma ca oamenilor trebuie sa li se respecte demnitatea chiar si atunci cand sunt morti. Exceptiile au loc atunci cand este vorba despre straini sau cand editorii considera ca oamenii ar trebui sa fie informati despre dimensiunile reale ale teribilelor atrocitati. Insa chiar in aceste cazuri, ceia ce este mai socant este rareori prezent, intodeauna din respect pentru decenta si bun gust. Oamenii sunt pe drept suparati si ofensati atunci cand imaginile sunt mai explicite decat considera ei ca ar trebui sa fie. Multi dintre acestia cred ca este suficient sa se spuna ca zeci de oameni au murit in conditii groaznice, fara a se arata cadavrele. Avertizarile la televiziune - „unii privitori” ar putea considera imaginile socante - reprezinta doar paliativ. Imaginile de la distanta mai vagi, reduc durerea fara a o elimina. Televiziunea a fost foarte retinuta de exemplu in prezentarea imaginilor oamenilor striviti si ucisi in timpul meciului de fotbal al echipei Liverpool, care a avut loc in 1989 cand au fost omorati 94 de oameni. Retinerea a fost evidenta si in prezenta rea de imagini in urma incendiului care distrusese o tribuna cu telespectatori de pe terenul de fotbal din Bradford si ucisese 40 de oameni in 1985, dar toata lumea a fost miscata de cumplita nenorocire.

Daca editorii de stiri de televiziune care respecta publicul n-ar dovedi retinere, ecranele din tara ar prezenta imagini sangeroase in fiecare zi. Oamenii care solicita o si mai mare retinere ar fi inspaimantati de ororile prezentate de aproape in mod frecvent in Italia, Franta si in alte parti ale Europei, unde retinerea este mult mai mica. In acelasi timp se prezinta mai pe larg decat pana acum pierderile umane ale razboaielor civile si calamitatilor. Evenimentele negative din lume par mai cumplite ca inainte, cand, de fapt, ele sunt prezentate ca fiind la fel de teribile ca intotdeauna.

Foametea din tarile straine nu insemna atat de mult cand era descrisa ca acum, cand este prezentata in imagini. Oamenii care stateau acasa confortabili, la caldura, satui si satisfacuti , nu intelegeau exact adevarul despre abdomenele umflate, despre trupurile numai piele si os si despre mustele care intrau in ochii copiilor muribunzi, atunci cand doar citeau despre toate acestea. Nu erau oameni dornici sa contribuie in numar atat de mare ca acum cu ajutoare umanitare pentru a le usura suferinta. Orice acuzatie ar fi adusa televiziunii pentru prezentarea violentelor din viata reala, cert este faptul ca ea a actionat ca o forta pentru umanitate. Imaginile sugestive nu urmaresc sa ofere o solutie, dar vederea copiilor muritori de foame si a refugiatilor fugiti de bombele aruncate asupra caselor lor a contribuit la urgentarea eforturilor de ajutorare si a negocierilor pentru pace. Fara mijloacele moderne de comunicare eforturile ar fi mai mici.