Opinia publică și mass-media

Ce este “opinie publică”?

Sintagma cuprinde termenul opinie ( lat. Opinio, opinion= a exprima o părere).

Opinia publică reprezintă un „ansamblu de cunoştinţe, convingeri şi trăiri afective manifestate cu intensitate relativ mare de membrii unui grup sau ai unei comunităţi faţă de un anumit domeniu de importanţă socială majoră” .

Opinia unei/unor persoane semnifică evaluare, apreciere, valorizare a unui fapt, fenomen sau eveniment, a unei idei din actualitate sau a unor relaţii interumane. Opiniile reflectă poziţia individului „faţă de problemele în care sunt de făcut alegeri între alternative, în vederea unor acţiuni ce ar trebui întreprinse într-un domeniu de interes colectiv” .

Pentru G. Berger opinia publică “este totdeauna divizată. Atunci când ea tinde să devină unanimă şi când opoziţia tinde să dipară, ea se transformă într-o credinţă profundă, inerentă şi constitutivă grupului” .

Din punt de vedere sociologic, opinia publică exprimă gânduri, atutidini şi acţiuni ale oamenilor vizavi de venomene politice, economice, sociale; opinia publică “se formează în raport cu interesele sau comunitatea de interese a mai multor categorii sociale faţă de diferitele evenimente şi probleme ale vieţii sociale” .

Din punt de vedere psihologic, opinia a fost studiată ca „expresie a manifestării şi angajării personalităţii”, într-un spaţiu sacial expus opinabilului. J. Stoetzel consideră că opinia publică reflectă tendinţa subiectului spre conformism, aceasta fiind condiţia generală a opiniei.

Rezumând succint,opinia publică nu este doar o oglindă a realităţii, ci şi o formă specifică de raportare la aceasta, prin reflecţie, atitudine, poziţie şi replică.

În concepţia lui jules Moch există şase categorii de factori care prezidează configuraţia opiniei publice. Ei sunt:

- Factorul personal- rezultă din reflexii sau căutări individuale;

- Factorul familial- decurge din ideile dobândite în familie;

- Factorul social- derivă din reacţiile colective;

- Factorul propagandei- reflectă informaţiile şi aprecierile difuzate prin mass-media;

- Factorul tradiţional- traduce influienţele istorice ale grupului etnic;

- Factorul educativ- decurge din modul de învăţare în vigoare

Ce este mass-media?

Sistemul mass-media asigură circulaţia informaţiilor, opiniilor, interpretărilor şi abordărilor considerate a avea semnificaţie socială, reprezintă o adevărată legătură informaţională între diverse părţi şi segmente sociale. Media contribuie la cristalizarea şi, apoi, la promovarea unor orientări, curente dominante, preocupări ale opiniei publice.

“Trăim într-o lume în care volumul, diversitatea, viteza şi libertatea de circulaţie a informaţiei reprezintă indicatori de bază ai stadiului de dezvoltare a unei societăţi. Aceşti factori au ajuns să exprime, într-o relaţie de directă proporţionalitate, performanţele economice ale statului, precum şi gradul lor real de democraţie .

Afirmaţiile cunoscutului realizator de televiziune Ion Bucheru au o mare doză de adevăr, ele regăsindu-se în ceea ce sociologii denumesc fenomenul “societăţii informatizate”, până nu demult cunoscut sub denumirea de societate post-industrială.

În toate sferele importante ale vieţii sociale, informaţia a devenit un element de referinţă, o valoare care poate stârni panică sau, dimpotrivă, stabilitate.

Politologul Alvin Toffler apreciază că astăzi, dar mai ales în viitor, informaţia este net predominantă, chiar, dacă de-a lungul istoriei, forţa represivă şi banul au avut întâietate .

Ideea exprimată de Toffler reprezintă un întreg current în sociologia actuală, care vede în informaţie placa turnantă şi acceleratorul aschimbărilor în societate şi principalul element care poate duce la formarea opiniei publice.

În acest context, putem afirma că în epoca actuală nu se poate vorbi de opinie publică fără a avea în vedere mass-media, ca principal factor de transmitere a informaţiei către public, cu posibilităţi nelimitate de influenţare sau formare a acesteia.

Din punct de vedere istoric, inventarea tiparului, de către Gutenberg, şi punerea sa la dispoziţia omenirii a constituit o primă formă modernă de influenţarea opiniei publice. Cantitatea de informaţie care ajungea la public era cu mult mai maredecât în cazul comunicării verbale sau prin scrisuri. De asemenea, din ce în ce mai multe personae au avut acces la surse de informare, altădată inaccesibile, iar prin intermediul cuvântului tipărit au fost aduse la cunoştinţa lumii întregi idei revoluţionare despre originile şi sensurile vieţii umane.

Mai apoi, extraordinara invenţie a lui Marconi, radio-ul, aducea o primă breşă în monopolul transmiterii informaţiei deţinut până acum de presa scrisă. Acestea două, presa scrisă şi radio-ul au coexistat şi uneori s-au interpătruns.

Din punct de vedere al formării opiniei publice, noua invenţie a adus posibilitatea ca fiecare cătun sau casă izolată să fie conectat la mesaj din orce parte a pământului, astfel că informaţia era transmisă uneori aproape simultan cu producerea faptului relatat. Acest lucru a făcut ca reacţiile cetăţenilor să poată fi transmise mult mai rapid, iar la conturarea opiniei publice să participle toţi subiecţii.

Însă, atât presa scrisă, cât şi radioul, au primit o lovitură extraordinară o dată cu apariţia posibilităţii de a transporta prin eter, concomitant, imaginea şi sunetul, adică televiziunea. Apariţia şi dezvoltarea televiziunii a constituit un element important în reorientarea tehnicilor şi a metodelor de formare şi influenţare a opiniei publice.

În fine, din punctual de vedere al formării opiniei publice, complexul mass-media este principala verigă. În viaţa economică şi socială a ţării, acest complex devine din ce în ce mai important, cu atât mai mult cu cât societatea informatizată pe care o creăm a ajuns aproape la apogeu, iar la orizont se prefigurează o nouă provocare- robotizarea.

Principalele forme de abatere de la informarea exactă, strict obiectivă: persuasiunea, dezinformarea, intoxicarea.

Persuasiunea este acţiunea prin care autorul de mesaj pledează pentru o idée sau o teză, încercînd să acrediteze o opinie. Operaţiunea nu conţine o intenţie negativă, nu are nimic reprobabil în sine, dovadă fiind chiar actul justiţiei, care recunoaşte şi include în structura sa pledoaria, adică încercarea de a pune în lumină, prin argumentaţii, faptele ce susţin un punct de vedere. Campania electorală (în special cea de tip american) este un alt exemplu de acţiune persuasivă, prin care un candidat, ajutat de o echipă, se străduieşte să convingă opinia publică asupra avantajelor programului şi persoanei sale; la fel, campania publicitară pentru produse, firme sau servicii şi, în general, toate operaţiunile desfăşurate pentru crearea de imagine.