Rromii - națiune fără teritoriu

Istoria romilor este aproape imposibil de stabilit cu exactitate, deoarece romii nu au scris nimic pana de curand. Aproape tot ce se stie despre istoria romilor veche se datoreaza lingvisticii.

Evidente lingvistice si culturale dovedesc clar ca romii sunt de origine indiana, probabil din regiunea nordica Punjab. Se estimeaza ca plecarea lor din India a avut loc acum cel putin 1000 de ani. Unii cercetatori considera ca au existat mai multe valuri de migratie din India. Si astazi exista triburi nomade sau semi-nomade in India, sustinand teoria ca romii au fost nomazi de la inceput, au parasit India in timpul unei invazii si apoi au fost impinsi inspre Europa de razboaie si invazii ulterioare. O alta teorie considera romii ca fiind o casta de razboinici adunata sa lupte cu invadatorii musulmani, care a parasit India ulterior. La inceputul secolului al XI-lea, India a fost atacata de fortele musulmane, insa au existat prea multe invazii in acea perioada pentru a putea spune sigur care din ele a cauzat migratia romilor. In plus, surse persane mentioneaza prezenta unui popor de origine indiana inca din secolul IX, care ar putea fi romii.

Limba romani are importante influente persane si armene, ceea ce dovedeste trecerea romilor prin aceste tari. Se pare ca din Armenia (probabil datorita invaziei turce), romii s-au despartit in trei grupuri, mergand inspre nordul Marii Negre, sud (pana in Egipt) si vest spre Imperiul Bizantin. Romii care au mers spre Imperiul Bizantin sunt cei care urmeaza sa se raspandeasca in toata Europa. Abundenta de cuvinte din limba greaca sugereaza o prezenta relativ indelungata in Imperiul Bizantin. De altfel, denumirea de "tigan" vine din grecul "atsiganos", numele unei secte eretice, cu care romii nu au nici o legatura, insa cu care au fost asociati datorita aspectului lor strain. Probabil datorita invaziei turce (din nou), romii au intrat in Balcani in secolul al XIV-lea, si dupa cucerirea balcanilor de catre fortele otomane unii au patruns in vestul Europei.

A Doua Migratie (in Europa)

In Europa, romii au fost tinuti in sclavie in Balcani (in special Moldova si Tara Romaneasca), ori si-au continuat calatoria raspandindu-se in toata Europa, din Spania (1425) pana in Finlanda (1597). Pentru a obtine permise de trecere prin tarile din apus, unii romi au pretins ca sunt crestini din Egipt veniti in pelerinaj (iar mai apoi, cand nu au putut sa le obtina, au falsificat astfel de permise). Acest lucru, asociat cu infatisarea lor straina, duce la denumirea engleza de "gypsy" si cea spaniola de "gitano", de la egiptean. Abia in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea Europenii si-au dat seama ca limba romani seamana foarte mult cu hindi, stabilind originea indiana a romilor.

In general, romii si-au pastrat mult timp stilul de viata nomadic sau semi-nomadic in mijlocul unor societati sedentare, ceea ce le-a permis sa-si pastreze identitatea ca popor. In vestul Europei, avansat din punct de vedere economic, romii nu au avut un rol important ca mestesugari si in general prezenta lor nu a fost apreciata. Desi au fost primiti initial cu mare curiozitate si chiar entuziasm, odata ce europenii isi dau seama ca "pelerinii din Egipt" au de gand sa stea permanent in tarile lor, se iau numeroase (si variate) masuri impotriva lor. In est, ei au un important rol economic ca mestesugari, ceea ce explica numarul mult mai mare de romi de astazi din estul Europei comparat cu vestul.

Dupa abolirea sclaviei in Tarile Romane in 1856, o alta mare migratie are loc, din Romania inspre vest. Mare parte din romii care traiesc astazi in vestul Europei si majoritatea celor din America vorbesc un dialect care are influente romane. Dupa abolirea sclaviei, nu se iau masuri pentru reabilitarea economica si sociala a romilor, astfel ca ei continua sa constituie un grup aflat la limita saraciei, discriminat si exclus din societate romaneasca.

Perioada Moderna

In perioada interbelica, romii constituie un grup eterogen, avand ca limba materna romani, romana sau maghiara si aflandu-se la diferite nivele sociale si economice. In general, ca grup, romii sunt mai degraba marginalizati sau in cel mai bun caz tolerati, si nu acceptati ca minoritate. Pana acum, ascensiunea sociala a unor romi insemna de regula pierderea identitatii lor etnice. Acum insa, intelectuali romi constituie organizatii cu scopul de "emancipare si redesteptare a neamului rom" si apar publicatii ca ziarul "Glasul Romilor" (1934-1941). Aceste tendinte nu au timpul sa se consolideze datorita instaurarii dictaturii si inceperii razboiului. Inspirat de politica nazistilor, regimul Antonescu deporteaza in Transnistria peste 25.000 de romi; se apreciaza ca peste jumatate au murit datorita conditiilor foarte grele de acolo. In toata Europa, numarul victimelor de etnie rroma, raportat la totalul populatiei sunt comparabile cu numarul victimelor evreilor. Regimul comunist care s-a instaurat dupa al doilea razboi mondial duce o politica de asimilare, iar romii isi pierd statutul de minoritate etnica. In pofida doctrinei comuniste egalitare, romii sunt discriminati in continuare, primind locuinte la marginea localitatilor si slujbe de putina importanta.

Astazi

Astazi, Romania se confrunta inca cu discriminare si rasism la toate nivelele societatii. Venitul mediu pe persoana al romilor este mult sub cel al societatii in general si speranta de viata este cu peste 10 ani mai mica. Totusi, comunitatea romilor face pasi importanti spre a deveni o minoritate etnica in sensul modern al cuvantului, ca membri ai societatii romanesti si nu ca grup doar tolerat. Integrarea aduce insa pericolul asimilarii (pierderii identitatii etnice si culturale). Multe organizatii ale romilor au sesizat acest lucru, astfel incat programele de promovare a culturii si limbii romani au o importanta egala cu cele prin care se urmareste imbunatatirea conditiilor sociale si economice.