Sisteme Moderne de Distribuție a Programelor

INTRODUCERE

De la lansarea primului satelit operaţional INTELSAT în anul 1965 comunicaţiile prin sateliţi au revoluţionat transmisiile de televiziune, telefonia, transmisiile de date etc.

Transmiterea programelor TV, a unor evenimente deosebite “life” continuă să conducă la o creştere incredibilă a audienţei datorată în parte nu numai calităţii, fiabilităţii, şi multitudinii serviciilor oferite dar şi datorită eficienţei şi costului redus al acestora. Serviciile de televiziune continuă să se diversifice şi să crească rapid, aşa cum sunt de exemplu serviciul IBS (INTELSAT Business Services) care oferă servicii telefonice, transmisii de date, videoconferinţă.

Iniţial primele generaţii de sateliţi au folosit tehnica analogică, clasică, purtătoarele sistemului fiind modulate în frecvenţă. Ulterior, ca o alternativă, s-a folosit şi tehnica digitală care oferă reale avantaje faţă de tehnica analogică.

La ora actuală se utilizează din ce în ce mai mult tehnicile digitale, pe măsură ce şi ţările utilizatoare ale sistemului satelitar introduc în propriile ţări sisteme digitale naţionale de comunicaţii.

Principalele avantaje ale tehnicii digitale în raport cu tehnicile analoge sunt:

1. calitate mai bună a semnalului;

2. zgomot redus;

3. capacitate de transmisie mai mare a canalului de comunicaţie;

4. echipamente mai compacte;

5. consum energetic mai mic ş.a.

În funcţie de tipul semnalului utilizat, analog sau digital, se folosesc diferite tehnici de modulaţie, de multiplexare în timp sau în frecvenţă precum şi diferite moduri de acces la satelit: FDMA (Frequency Division Multiple Access), TDMA(Time Division Multiple Access).

Principala sursă de transmitere a programelor de televiziune şi de radiodifuziune, în întreaga lume, o constitue în prezent sateliţii geostaţionari.

Sute de milioane de telespectatori din întreaga lume beneficiază în prezent de zeci de programe de televiziune şi de radiodifuziune transmise prin sateliţi, răspândirea televiziunii în lumea contemporană fiind un fenomen bine cunoscut şi mult comentat.

Tehnicile folosite sunt într-o continuă dezvoltare. În Europa şi în America se fac experimentări şi în curând vor fi operaţionale sistemele de televiziune cu înaltă difiniţie HDTV (High Definition Television), care oferă o calitate excepţională imaginii de televiziune. În SUA au fost desemnate trei societăţi care să experimenteze trei sisteme diferite HDTV, urmând să fie ales sistemul cel mai eficient. În Europa, de asemenea, se experimentează în câteva ţări tehnicile digitale de procesare a semnalelor video şi audio. Tot în Europa sunt date în funcţiune emiţătoare terestre pentru transmisiuni de programe audio şi video prelucrate şi modulate digital şi se lucrează la partajarea benzilor alocate acestor tipuri de transmisiuni pentru marele public.

1. SISTEME MODERNE DE DISTRIBUŢIE A PROGRAMELOR

DE TELEVIZIUNE (WIRELESS CABLE)

Sistemul de distribuţie a programelor de televiziune cunoscut sub numele de “Wireless cable” reprezintă un tip de reţea, realizată prin mijloace radio, prin care se asigură distribuţia programelor de radioteleviziune de la o staţie centrală de distribuţie (cap de reţea = head-end) la antenele abonaţilor (figura 1).