Știrea de agenție - particularități

Sfântu Gheorghe, 11 martie /Rompres/ - " Oameni fără studii, care nici măcar nu ştiu să scrie ori să citească s-au înscris pe listele unor partide politice din judeţul Covasna pentru a participa la alegerile locale din acest an.

Preşedintele Biroului Electoral Judeţean Covasna, judecătorul Pusztai Miklos, a declarat că au fost situaţii în care candidaţii propuşi de unele partide politice nu ştiau nici măcar să se iscălească. ''Legea, din păcate, nu prevede obligativitatea ca cei care candidează la alegeri să aibă pregătire'', a declarat Pusztai Miklos.

Acesta şi-a exprimat părerea că legiuitorul ar fi trebuit să ceară candidaţilor o minimă educaţie şi pregătire şcolară avându-se în vedere că funcţiile de consilieri locali şi judeţeni implică răspundere.

Candidaţii analfabeţi ar fi trebuit să pună amprenta degetului mare în locul semnăturii, apoi semnul ar fi trebuit autentificat de notar, dar considerând procedura prea complicată majoritatea au renunţat să se mai prezinte în faţa electoratului." ROMPRES

A învăţa să scrii este o muncă grea şi solitară, care cere, dincolo de talent şi îndemânare, un exercitiu îndelungat. Iar acest exerciţiu presupune să asculţi, să citeşti, să studiezi şi să scrii cât mai mult. Toţi jurnaliştii buni ştiu acest lucru, la fel cum ştiu că toate scrierile de calitate au o serie de puncte în comun: sunt clare, uşor de citit, folosesc un limbaj obişnuit, stimulează interesul şi "întretin" cititorii. În acelaşi timp, a scrie bine înseamnă a scrie adecvat: adecvare la public, la canalul mediatic, precum şi la cerinţele genului.

Asemeni celulei vitale organismului uman, informaţia stă la baza comunicării.

Ştirea de agenţie presupune rigoare şi profesionalism la cel mai înalt nivel. Dacă ne gândim că această ştire e cuprinsă într-un întreg lanţ al prelucrării mediatice, că ea devine materie primă pentru alţi jurnalişti, vom înţelege deosebita ei importanţă. Prin urmare, ştirea de agenţie trebuie de la bun început să trateze scrupulos propriile surse, conştientizând faptul că ea însăşi devine sursă pentru alte ziare. Aceste surse nu pot fi invocate generic decât în situaţii excepţionale : criză majoră, război, catastrofe naturale. Din păcate, în presa română abundă ştirile „pe surse” (un truc menit să dea seriozitate unor bârfe, speculaţii, presupuneri).

Misiunea unei agenţii de presă este de a culege, redacta şi difuza prin cuvânt şi imagine informaţii despre actualitatea politică, economică, socială, cultural-ştiinţifică, sportivă din ţară şi străinătate. De asemenea, agenţiile de presă au obligaţia fundamentală de a-şi desfăşura activitatea în afara oricăror influenţe sau consideraţii de ordin ideologic, politic, religios sau economic, de natură să afecteze exactitatea şi obiectivitatea informaţiei difuzate. Prin conţinutul serviciilor sale, agenţia trebuie, totodată, să asigure pluralismul, libera comunicare a informaţiei, corecta informare a opiniei publice şi să nu difuzeze materiale care ar aduce atingere siguranţei naţionale sau demnităţii ori imaginii persoanei.

Potrivit Legii privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Presă ROMPRES, publicată în Monitorul Oficial, în 22 ianuarie 2003, la art. 3, alineatul 3, se arată că: “Ştirile şi informaţiile difuzate sub formă de texte sau fotografii trebuie să fie verificate şi să aibă un nivel corespunzător de calitate, să fie obiective şi corecte”. De asemenea, prin prezenta lege, angajaţii agenţiei sunt protejaţi şi li se garantează autonomia şi independenţa editorială. Şi sursele de informaţii sunt protejate, prin articolul 10, “caracterul confidenţial al surselor de informare a personalului de specialitate este garantat prin prezenta lege. Dezvăluirea acestor surse, motivată prin existenţa unui interes public, poate fi făcută numai în baza unei hotărâri judecătoreşti”.

Deşi cadrul legislativ asigură, cel puţin teoretic, cele mai bune premize pentru o informare corectă a opiniei publice, mai mult, obligă ziaristul de agenţie să scrie informaţii şi ştiri bune, totuşi, mai există cazuri, în care, fie presiunile economice sau cele politice, fie “uitarea” deonotogiei profesionale, ne pun în faţa unei false informări.

De o importanţă mult mai mare decât un ziar local sau chiar, central sau un canal de televiziune, o agenţie de presă are forţa să schimbe o realitatea socio-politică, tocmai prin faptul că ea se adresează către toată mass-media şi nu numai.

Cât de bine sunt scrise ştirile de agenţie şi cât de informaţi sunt beneficiarii fluxurilor de ştiri, acestea sunt numai câteva din întrebările pe care şi le pune orice receptor de informaţie mediatică.

Veşti rele – veşti bune

Alegerea subiectelor de ştire nu ţine numai de experienţă şi fler. Alegerea subiectelor trebuie făcută după principii clare şi profesioniste (legea proximităţii a interesului uman). Un alt criteriu ţine cont de calităţile intrinseci ştirii (să fie nouă, verificabilă şi deci reală, să intereseze cât mai multă lume). Regăsim toate acestea în veştile rele (accidente, catastrofe, sinucideri, incidente armate). Presa adoră asemenea subiecte şi nu e vina ei că lumea e plină de evenimente neplăcute, îngrijorătoare.

Aşa cum remarcă sociologii, lumea nu e mai rea şi generatoare de insecuritate ca înainte, ci acoperirea lumii cu ştiri a devenit mai bună. Din acest punct de vedere, putem spune că presa îşi face datoria. Greşeala presei constă în exagerare, în plasarea preferenţială a acestor ştiri, în subexpunerea normalului, a evenimentelor nespectaculoase. Fenomenul de tabloidizare a presei este o realitate, ce se impune a fi limitată şi în nici un caz exclusă cu totul. Ştirile rele (accidentele rutiere, de pildă) implică o mare primejdie profesională : lipsa de relevanţă şi, finalmente, dezinformarea prin abaterea atenţiei de la problemele grave ale societăţii.

Principalele calităţi ale informaţiei şi ştirii de agenţie se referă la:

Exactitate

Rapiditate

Informaţie completă

Interes

Concizie