Televiziunea în Epoca Dezinformării

Consumul zilnic de informatie cu diferentele cantitative si calitative de la un individ la altul, de la o comunitate nationala la alta reprezinta o obisnuinta, o necesitate de la sine înteleasa si a carei ignorare genereaza inevitabil frustrare, nemultumire.

Presa , radioul, televiziunea si mai nou Internetul sunt canale prin care se influenteaza, orienteaza si dirijeaza opinia publica, interesele, motivatiile oamenilor, constiintele lor, independent de granitele propriilor vointe si simturi si oamenii sunt tot mai dependenti de aceasta retea globala pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmpla în lume. De aceea ne bazam pe credibilitatea mijloacelor de comunicare în masa.

Avantajele pe care le ofera mass-media înseamna, din pacate atâtea puncte slabe, iar dependenta tot mai mare a omului de ceea ce îi ofera mijloacele de informare în masa reprezinta o ocazie propice si pentru dezinformarea acestuia. Iar prin aceasta este posibil sa fie schimbate atitudinile, convingerile, trairile si comportamentul oamenilor fara a apela la mijloace violente.

Notiunea de dezinformare poate fi echivalata cu „minciuna” sau orice “informatie falsa”, daca analizam termenul în sens larg, sau poate fi delimitata mai strict. În masura în care ideea de influentare a opiniei publice îi este inerenta, dezinformarea se apropie de alte trei tehnici de manipulare a informatiei – intoxicarea, propaganda si publicitatea – dar pastreaza fata de acestea diferente , având un domeniu specific.

Pentru a delimita mai clar domeniul de actiune al dezinformarii vom încerca sa ajungem la definitia dezinformarii pornind de la asemanarile si deosebirile fata de cei trei termeni mentionati:

„Publicitatea (subl.ns) transmite catre un public pe cât de numeros posibil, un mesaj a carui realitate sau falsitate nu constitue interesul esential si al carui scop nu este acela de a informa ci acela de a influenta.”

Spre deosebire de publicitate care încearca atragerea opiniei publica, în vederea declansarii unei actiuni de achizitie, a unui schimb de parti, dezinformarea ascunde sub o falsa aparenta de obiectivitate dorinta sa de a obtine un profit unilateral.

Prin propaganda se întelege „actiunea exercitata asupra opiniei publice pentru a o determina sa aiba anumite idei politice si sociale, a dori si a sustine o politica, un guvern, un reprezentant.”

Principala deosebire între dezinformare si propaganda este aceea ca aceasta din urma se prezinta cu fata descoperita, fara a avea intentii ascunse. Chiar si în cazul în care foloseste ca mijloace neadevarurile, o face în slujba unui scop asupra caruia nu are nimic de ascuns, în timp ce dezinformarea este mult mai discreta, scopul ei final fiind foarte greu perceptibil, cel putin în timpul desfasurarii campaniei de dezinformare.

“Intoxicarea (subl.ns) reprezinta o actiune insidioasa asupra spiritelor, tinzând sa acrediteze anumite opinii, sa demoralizeze, sa deruteze.”

În cea ce priveste deosebirea între intoxicare si dezinformare, delimitarea este mult mai simpla: daca prima vizeaza un grup restrâns de factori de decizie, dezinformarea se adreseaza opiniei publice.

Pornind de la aceasta analiza, putem afirma ca dezinformarea presupune trei elemente fundamentale : o manipulare a opiniei publice – alfel ar fi intoxicare, mijloace denaturate – altfel ar fi propaganda, scopuri politice interne sau externe – altfel ar fi publicitate.

„Dezinformarea este o manipulare a opiniei publice în scopuri politice, folosind informatii tratate cu mijloace denaturate”.

În aceeasi idee H.P Cathala defineste notiunea astfel: “Dezinformarea reprezinta, deci, ansamblul procedeelor de tratare a informatiei, puse în joc intentionat în vederea manipularii persoanelor, grupurilor sau a unei întregi societati în scopul de a le devia conduitele politice, de a le domina gândirea sau chiar de a le sujuga. ”

Într-un top al audientei, primul loc în ceea ce priveste informarea îl ocupa televiziunea. Avantajele televiziunii sunt rapiditatea cu care poate reactiona la situatii noi sau schimbatoare, faptul ca nu este necesar ca cei care o urmaresc sa aiba un nivel ridicat de cultura si faptul ca orice societate este capabila sa asimileze mesajul transmis printr-un program TV. Dar, odata cu extinderea impactului televiziunii asupra opiniei publice si a cresterii rolului sau în societate, au luat proportii si posibilitatile de denaturare si de trucare a imaginilor, de folosire a lor în alte scopuri decât cele de informare.