Televiziunea și cultura populară

Introducere

În ultimii cîţiva ani, "cultura populară" a fost foarte mult studiată, ea constituind un domeniu în care programele de televiziune sînt percepute ca alcătuind un element central. Vreau să analizez felul în care a fost concepută cultura populară ca un context larg de meditaţie asupra sensului ideologic şi a destinderii oferite de programele populare de televiziune.Acestu lucru este deosebit de important astazi in conditiile in care televiziunea a ajuns sa fie considerata un fel de „arma absoluta” a lumii contemporane, capabila sa influenteze, subtil si pe termen lung perceptia individului asupra realitatii. Ea a reusit performanta sa cultive in masa publicului „opinii, conceptii, credinte, la fel cum agricultorul cultiva pamantul sau gradinarul cultiva gardina” .

Prezentare

Cultura populară este greu de definit datorită diversităţii ei; fotbalul, sărbătorile de Crăciun, invadatorii extratereştri, bingo, disco-dance, Cei din cartierul de est, McDonald şi jocurile mecanice, toate ar putea fi incluse aici. Există totuşi unele caracteristici definitorii comune; în primul rînd, în legătură cu intenţiile mele, cultura populară se referă la activităţile şi la distracţiile care se desfăşoară în afara conştrîngerilor muncii, ca parte a timpului liber, şi care sînt percepute de consumatori ca oferind forme de plăcere şi de divertisment. In al doilea rînd, termenul "popular" îmbină două sensuri: la origine, cultura "populară" se referea la cultura "poporului", la îndeletnicirile cu caracter cultural ale oamenilor şi ale clasei muncitoare avînd drept tintă poporul sau exercitate de către acesta. Din perspective oarecum de stînga, aceasta era considerată drept singura fomulă de cultură autentică şi corectă din punct de vedere politic2. Odată cu dezvoltarea tehnologiei secolului al douăzecilea, cultura aceasta a dispărut repede, iar al doilea sens al termenului "popular" se referă la formele culturale care, graţie diseminării rapide şi facile a mass mediei, sînt consumate de un mare număr de oameni.

"Cultura populară" are propriile ei căi de "explicare" a lumii; ea ne oferă modalităţi de înţelegere a societăţii noastre şi ne ajută astfel să conştientizăm lumea; argumentul criticilor culturali este că din cauza accentului pus pe destindere şi divertisment se adresează tuturor, indiferent de clasă, vîrstă sau gen şi devine astfel unul dintre cele mai importante medii în care se structurează "conştiinţa" noastră, prin intermediul căreia sînt instituite ideologiile şi se manifestă hegemonia. Presa populară, muzica pop, televiziunea populară şi toate formele divertismentului popular constituie activităţi centrale ale acestui proces.

La modul brut, cultura populara este privită din două unghiuri opuse. Punctul de vedere negativ o consideră drept „noul opium pentru popor, care menţine starea cretină de mulţumire a maselor faţă de soarta şi oprimarea lor” . Cel pozitiv o vede ca formă a propriilor valori culturale ale poporului, separată dar şi mai autentică decît cultura "superioară" a claselor de mijloc şi care poate fi un mijloc de punere în pericol a status quo-ului. Din punct de vedere istoric, putem vedea că, în anumite momente, una sau alta dintre aceste poziţii poate ieşi mai mult în evidenţă; punctul de vedere pozitiv, de exemplu, este manifest în presa ultra-radicală a mijlocului secolului al nouăsprezecelea sau în perioada de reconstrucţie populară postbelică, în timp ce aprecierea negativă poate fi găsită în descrierile musicalurilor din ultima parte a epocii victoriene, care erau considerate drept o "cultură de consolare", sau în filmele evazioniste ale Hollywood-ului din timpul Depresiunii din anii '30, care au făcut ca studiourile acestea să fie numite o fabrică de vise. Evident, nici una din aceste poziţii nu oferă răspunsul corect, dar amandouă oferă un cadru pentru analiza cazurilor particulare şi ne determină să ţinem cont de argumentul meu potrivit căruia cultura populară în general şi mai ales televiziunea sînt medii contradictorii.

Au existat două şcoli de gîndire în secolul al douăzecilea care sprijinea punctul de vedere negativ. Prima s-a născut dintr-o perspectivă de dreapta, apreciind creaţiile "dificile" ale culturii superioare şi pentru care cultura populară constituia o problemă pe două niveluri. Din punct de vedere moral, aceasta era o formă subversivă care ameninţa să corupă poporul, în special tineretul, avînd un periculos caracter antisocial: emoţiile şi plăcerile ieftine puteau submina valorile societăţii. . Acest argument a fost întărit de judecăţile estetice, pentru care cultura populară era inferioară.