Caiet de practică - mașini unelte și prelucrări prin așchiere

MASINA UNEALTA. DEFINITII

Masina: Sistem tehnic alcatuit din corpuri solide, cu miscari relative determinate, servind la

transformarea unei forme oarecare de energie în lucru mecanic util sau la transformarea unei

forme de energie în alta forma de energie, dintre care una este energie mecanica [Dictionarul

Politehnic 1967].

Masina de lucru: transformarea unei forme oarecare de energie în lucru mecanic util.

Masina de forta: transforma o forma de energie oarecare în alta forma de energie, dintre care

una este energie mecanica.

Masina unealta: o masina de lucru care realizeaza un proces tehnologic de prelucrare prin

aschiere. Este utilizata pentru generarea suprafetelor pieselor obtinute prin aschiere.

CLASIFICAREA MASINILOR UNELTE

Principalele criterii de clasificare a masinilor unelte sunt:

1. Dupa tipul operatiei de baza: strunguri, masini de frezat, masini de gaurit etc.

2. Dupa universalitate: m-u universale, speciale, specializate.

- m-u universale sunt destinate pt. o nomenclatura larga de piese si pot realiza diferite cicluri de

lucru si câteva procedee dintre care unul este de baza; aceste masini prezints avantajul ca se

elimina transportul semifabricatelor între operatii, se elimina pozitionarile repetate ale piesei sau

sculei; sunt economicoase în prod de serie mica;

Exemple: Strungurile normale, masinile de frezat, masinile de rectificat universale etc.

- m-u speciale sunt destinate prel anumitor suprafete pe o gama restrânsa de piese utilizand un

anumit ciclu de lucru; sunt masini “la tema” si sunt economicoase pentru prod de serie mare si de masa;

Exemple: masinile ce alcstuiesc linia de prelucrare a blocului motor la ARO etc.

- m-u specializate sunt destinate pt un anumit tip de piesa sau suprafata la o gama dimensionala

diversificata; permit cateva cicluri de lucru pt un anumit tip de piese si un procedeu de baza.

Exemple: masinile de frezat roti dintate, masinile de rectificat filete etc.

3. Dupa gradul de automatizare: m-u cu comanda manuala, semiatomatizata, automatizata (rigida, flexibila).

4. Dupa marime: mici, mijlocii, mari.

5. Dupa clasa de precizie: de precizie normala, de precizie ridicata.

SIMBOLIZAREA MASINILOR UNELTE

Pentru simbolizarea masinilor unelte fabricate în România s-a adoptat ca simbolul sa contina un grup de litere derivat din denumirea masinii unelte, urmat de cifre care ofera informatii asupra principalelor caracteristici ale masinii respective.

Exemple:

SN 400 x 1000 – strung normal cu dimensiunile maxime ale piesei de prelucrat (diametrul maxim - 400 mm si lungimea maxima 1000 mm);

FU 32 – freza universala cu latimea oglinzii mesei de 320 mm;

AF 100 – masina de alezat si frezat cu diametrul brosei de 100 mm;

RU 100 – masina de rectificat universala cu diametrul maxim al piesei de prelucrat - 100 mm.

CRITERII DE PERFORMANTA IMPUSE MASINILOR UNELTE

Performantele m-u sunt într-o dinamica permanenta. Ele se schimba calitativ si cantitativ în fiecare an.

Principalele criterii de performanta care trebuie luate în considerare la proiectarea unei masini unelte sunt:

- Capacitatea de productie;

- Precizia de prelucrare;

- Costurile de productie;

- Costurile de exploatare;

- Estetica si ergonomia masinii.

Fig. 2. Strung normal. Părţile componente

ROLUL SCULELOR AŞCHIETOARE ÎN CONSTRUCŢIA DE MAŞINI.

DIRECŢII DE DEZVOLTARE

Scula aşchietoare este acea parte a sistemului tehnologic cu ajutorul căreia se realizează nemijlocit îndepărtarea sub formă de aşchii a surplusului de material dintr-un semifabricat în vederea obţinerii formei, dimensiunilor şi calităţii de suprafaţă, prescrise prin documentaţia tehnică, a unui organ de maşină.

Suprafeţele prelucrate iau naştere ca urmare a mişcării relative dintre tăişul sculei şi semifabricat, realizată cu ajutorul maşinii-unelte.

În ce priveşte destinaţia sculelor, trebuie arătat că diversitatea mare a formelor şi dimensiunilor pieselor, a dus la apariţia unui număr mare de tipuri de scule aşchietoare. Această diversitate de tipuri şi dimensiuni este determinată de diferitele condiţii impuse sculelor şi suprafeţelor prelucrate, de schemele de generare şi aşchiere adoptate, de caracterul producţiei. Întrucât procedeele de lucru sunt foarte variate, rezultă şi scule cu forme geometrice diferite, ale căror tăişuri au însă o geometrie comună.