Comparația soluțiilor constructive la autovehicule

REZUMAT:

Comparația soluțiilor constructive la autovehicule se realizează în vederea stabilirii avantajelor și dezavantajelor pe care le aprezintă fiecare soluție în parte. Datorită acestei comparțtii se poate stabilii soluția optima care urmează a fi implementată unui autovehicul în funcție de cerințele pe care acesta trebuie sa le indepliniască și pentru a obține performanțele dorite.

CUVINTE CHEIE:

Autovehicul, tracțiune , soluție constructivă, motor

1. INTRODUCERE:

Autovehiculele sunt alcătuite din mai multe ansambluri, subansambluri si mecanisme care pot fi imparțite în următoarele grupe: motorul (sursa de energie), transmisia, sistemul de rulare (de propulsie), sistemele de conducere, caroseria, mecanismele de lucru si instalațiile de confort.Motorul, care constituie sursa de energie a autovehiculului, transformă energia chimică a combustibilului folosit în energia mecanică necesară deplasării autovehiculului. De regulă motorul se plasează in fată, iar la unele autoturisme și autobuze se poate plasa și în spate. La unele autocamioane pentru a mări platforma de incărcare motorul se plasează sub cabină si caroserie, iar la unele autobuze sub podea între cele două punți.Organizarea generală a autovehiculului este determinată de locul de dispunere a motorului și a punții motoare, care influențează în mod hotărâtor nu numai parametrii constructivi dar și calitațile dinamice și de trecere ale acestuia.Transmisia care asigură transmiterea puterii de la motor la roțile motoare ale autovehiculului este formată din ambreiaj, cutia de viteze, transmisia cardanică, reductorul central și diferențial.[1]

Cele mai cunoscute variante constructive pentru autovehicule sunt :

- Soluția „clasică”

- Soluția „totul- spate”

- Soluția „totul- față”

-

Fig. 1 Variantele soluțiilor constructive [2]

2. SOLUȚIA CONSTRUCTIVĂ „CLASICĂ” LA AUTOVEHICULE

Definiție:

Soluția constructivă clasică este caracterizată prin poziționarea motorului în partea din față a autovehiculului și a punții motoare în partea din spate a acestuia.

Fig.2 Soluția clasică la autovehicule [3]

Caracteristici:

Pentru a mari suprafața utilă a caroseriei, la construcțiile moderne, prevăzute cu suspensie cu roți independente, la care puntea rigidă propriu-zisă din față lipsește, motorul este coborât între roți. Prin aceasta, inalțimea centrului de masă se reduce, marindu-se stabilitatea automobilului. Soluția asigură o distribuție mai uniformă a greutății totale a automobilului pe cele două punți și prezintă o accesibilitate mai bună la motor și transmisie pentru lucrările de întreținere tehnică. [4]

Avantaje:

Avantajele oferite de soluția clasică sunt urmatoarele:

- încărcări statice ale punților apropiate, iar la sarcină maximă puntea din spate este mai încărcată (cca 56%) ceea ce este foarte favorabil tracțiunii (pt automobilele de lux și cele care tractează);

- lungime destul de mare a părții frontale pentru deformare și deplasarea grupului motor în partea inferioară a torpedoului la o coliziune frontală;

- solicitare redusă a suporților motorului sub acțiunea momentului la ieșirea din cutia de viteză;

- accesibilitate ușoară la motor;

- punte față simplă, cu posibilitatea aplicării de diverse variante constructive;

- mecanism de comandă a cutiei de viteze simplu;

- se poate utiliza o cutie de viteză cu priză directă (randament ridicat);

- utilizarea unui sistem de evacuare a gazelor de lungime mare, cu silențiozitate bună și posibilitate de montare ușoară a convertorului catalitic;

- încălzire eficace a habitaclului datorită traseului de lungime mică al aerului și al apei. [2]