Indicatori de fiabilitate

1. Aspecte generale

Calitatea produselor şi serviciilor este indicatorul de bază al unei industrii sau economii. Fiabilitatea fiind alături de alţi indicatori o componentă a calităţii, trebuie să fie în atenţia tuturor factorilor care determină bunul mers al unui sistem. Deşi ca noţiune este foarte veche - a apărut odată cu tehnica - fiabilitatea ca teorie s-a constituit în ultimele decenii şi este într-o continuă dezvoltare. Concept vechi,fiabilitatea se referă la un cerc larg de probleme privind toate etapele de existenţă a produselor (proiectare, fabricare, transport, montare, exploatare, dezafectare, etc.) Termenul de "fiabilitate" vine din franceză, "fiabilité" unde caracterizează securitatea funcţionării, măsura probabilităţii de funcţionare în condiţii prescrise. Are corespondent în limba engleză "reliability" (reliable = demn de încredere = sigur = pe care te poţi bizui = trainic = solid), şi de asemenea în limba rusă "nadiojnosti" (soliditate, siguranţă, securitate).

Bazele fiabilităţii unui produs se pun în perioada de elaborare (proiectare) când i se stabileşte structura şi se dimensionează elementele sale. Fiabilitatea se asigură în procesul de fabricaţie prin alegerea corectă a proceselor şi utilajelor tehnologice, prin respectarea regimurilor şi condiţiilor de fabricaţie, prin control riguros pe faze a calităţii materiilor prime şi materialelor fabricate. Fiabilitatea se menţine prin utilizarea unor metode adecvate de conservare, transport, punere în funcţiune şi exploatare.

Fiabilitatea are ca scopuri principale:

- studiul defecţiunilor, în cazul elementelor reparabile (cauze, procese de apariţie şi dezvoltare, metode de combatere);

- aprecierea cantitativă a comportării produselor în timp, ca funcţie de factorii de influenţare interni şi externi;

-stabilirea metodelor şi modelelor de calcul şi de prognoză a fiabilităţii, pe baza încercărilor specifice şi a urmăririi comportării în exploatare a produselor;

-stabilirea metodelor constructive tehnologice şi de exploatare pentru menţinerea şi creşterea fiabilităţii sistemelor, dispozitivelor şi elementelor componente;

-stabilirea metodelor de selectare şi prelucrare a datelor privind fiabilitatea produselor;

-determinarea valorilor optime pentru indicatorii de fiabilitate.

Importanța studiului fiabilității sistemelor tehnice se bazează pe urmatorii factori:

- creșterea complexității sistemelor tehnice și a importanței funcțiunilor pe care trebuie să le îndeplinească acestea;

- intensificarea regimurilor de lucru ale sistemelor sau elementelor acestora;

- complexitatea condițiilor de exploatare;

- creșterea cheltuielilor de exploatare;

- introducerea automatizării și controlului automat al proceselor de producție, inclusiv cu ajutorul calculatoarelor de proces;

- asigurarea securității exploatarii.

Conceptul de fiabilitate poate fi definit sub următoarele aspecte:

- calitativ: fiabilitatea reprezintă aptitudinea unui produs de a-și îndeplini co-respunzător funcțiunile specifice sau fundamentale (conservarea performanțelor, respectiv a calității) în condiții date, de-a lungul unei durate prescrise (previzionată în timp);

- cantitativ: fiabilitatea reprezintă caracteristica unui produs exprimată prin probabilitatea ca acesta să-și îndeplinească funcțiunile specificate, în condiții date, de-a lungul unei durate prescrise (previzionată în timp).