Mașina sincronă de curent alternativ

Cap.I. Motorul sincron

I.1. Definitie si elemente constructive de baza

Masina de curent alternativ la care turatia motorului este egala cu cea a câmpului învârtitor, indiferent de sarcina, se numeste masina sincrona.

Armatura inductorului masinii este formata dintr-o succesiune de poli N si S, realizati din electromagneti excitati în c.c. sau prin magneti permanenti. În general, inductorul este rotor si numai la masini mici, din motive de spatiu, poate fi stator, masina fiind considerata în acest caz de conductie inversa.

Inductorul poate fi cu poli aparenti si bobine concentrate asezate pe acestia sau cu poli plini, când înfasurarea de excitatie este repartizata în crestaturi. Înfasurarea de excitatii are capetele legate la doua inele de pe arbore pe care calca periile care fac legatura cu sursa exterioara de c.c. Motoarele sincrone mai au armatura inductoare o înfasurare de tip colivie, numita înfasurare de amortizare , utilizata la pornirea motoarelor. Circuitul magnetic al inductorului se poate realiza si din piese masive de otel, deoarece fluxul fiind produs de c.c. nu variaza în timp si nu produc pierderi.

Armatura indusului este formata din pachete de tole si în crestaturile ei se gaseste o înfasurare trifazica conectata în stea. Gama larga de puteri, ca si locul de utilizare, a condus la numeroase forme constructive al caror elemente, în afara celor precizate mai sus, pot diferi de la un tip la altul.

Astfel elementele specifice ale motorului sincron sunt:

- circuitul magnetic statoric;

- carcasa;

- înfasurarea indusa;

- scuturile;

- placile de strângerea pachetelor de tole stator;

- butucul armaturii rotorice;

- poli inductori;

- înfasurarea excitatiei;

- excitatoarele;

- ventilatorul.

I.2. Semne conventionale

Pentru motoarele sincrone exista o serie de semne conventionale dupa cum urmeaza:

a) înfasurarile indusului sunt notate cu U, V, W

b) înfasurarea de excitatie se noteaza cu F

I.3. Domenii de utilizare a motoarelor sincrone

Masinile (motoarele) sincrone pot functiona în regim de generator, de motor si într-un regim de compensator de putere reactiva (compensator sincron).

Generatoarele sincrone (alternatoarele), constituie surse de curent alternativ de frecventa industriala din centralele electrice. Tendinta este ca ele sa se realizeze cu puteri cât mai mari pe unitate, pentru abtinerea de randamente mari si consumuri specifice mici de materiale.

Generatoarele sincrone mari cu poli înecati, antrenate de turbine cu abur sau gaze la turatii de 3000 rot/min. sau mai rar de 1500rot/min. se numesc turbogeneratoare, iar cele cu turatii mici, cu poli aparenti, antrenate de turbine hidraulice se numesc hidrogeneratoare.