Problematica zgomotelor în procesele de muncă

REZUMAT: Problematica zgomotelor in procesele de munca. Definirea perceptiei auditive, prezentarea nivelelor de zgomote, un caz practic si metode de solutionare ale acestor probleme.

CUVINTE CHEIE: nivel de zgomot, auz, decibeli

1 INTRODUCERE

Aceasta lucrare urmareste problematica zgomotelor in diverse posturi de lucru, expuse la un nivel ridicat al sonoritatii.

Ca studiu de caz, se va masura nivelul de zgomot al mediului ambiant al studentului, si anume al facultatii, si se va stabili daca se incadreaza in valorile admisibile.

2 NOTIUNI SI ELEMENTE DEFINITORII ALE ZGOMOTELOR

In timpul lovirii intre ele, obiectele produc unde sonore. Acestea sunt vibratii ale aerului care sunt percepute de ureche care le transforma in senzatie auditiva. In ureche ajung numeroase sunete de la zumzetul insectelor pana la zgomotul infernal provocat de avioanele cu reactie.

Atunci cand auzim ceva, de fapt, urechea noastra este atinsa de vibratiile undoitoare ale presiunii atmosferice. Urechea transforma undele sonore in impulsuri electrice pe care le transmite mai departe la creier, care la randul sau decodifica semnalele. Urechea se obisnuieste treptat cu sunele, iar cu timpul invatam si sensul acestora.

1 Specializarea Inginerie Economica si Managementul Afacerilor, Facultatea IMST;

2.1 Prezentarea elementelor componente ale urechii si rolul lor

Urechea omului este o structura complexa, de o sensibilitate uimitoare. Ea nu reprezinta doar organul auzului, ci, totodata, ne permite sa fim constienti de pozitia si de miscarile capului nostru, precum si de directia gravitatiei, contribuind astfel la simtul echilibrului si miscarii si la capacitatea noastra de a executa miscari linistite, coordonate.

2.1.1. Urechea externa

Urechea externa este formata din pavilion, canalul auditiv extern si timpan. Capteaza si conduce sunetele din mediile externe in sistemul auditiv. Pavilionul ajuta la captarea undelor sonore şi canalul auditiv extern le directioneaza catre timpan (fig. 1).

2.1.2. Urechea medie

Urechea medie este o cavitate plină cu aer ce conţine cele mai mici oase din corpul omenesc – ciocanel, nicovala si scarita. Acestea sunt conectate de timpan la un capat si de o membrana subtire ce acopera urechea interna la celalalt capat. Urechea medie este conectata la nasofaringe prin trompa lui Eustache care menţine presiunea aerului din urechea interna la nivelul mediului extern.

2.1.3. Urechea interna

In urechea interna, informatia auditiva este procesata de cohlee, in timp ce informatia cu privire la echilibru este procesata de canalele semicirculare. De-a lungul intregii lungimi a cohleei, care este plina cu un lichid, se afla celule mici ciliate. Aceste celule sunt indoite atunci cand fluidul din cohlee este miscat de undele sonore transmise de catre oscioarele din urechea medie. Acest lucru declanseaza o reactie chimica care activeaza terminatiile nervoase corespunzatoare. Astfel, acestea transmit mesajele portiunii din creier responsabile cu interpretarea undelor sonore.

2.1.4 Mecanismul auzului

Urechea externa capteaza undele sonore, le transmite timpanului, care le transforma in vibratii rezonatoare, ce se transmit prin miscarea oscioarelor urechii medii pana la fereastra ovala. Vibratiile talpii scaritei pe membrana ferestrei ovale produce unde ce se propaga in perilimfa din rampa vestibulara si se transmit apoi membranei ferestrei rotunde.

Undele propagate se amplifica pe masura ce se departeaza de fereastra ovala, atingand amplitudinea maxima mai aproape de baza melcului, in cazul unor sunete inalte si mai aproape de varful melcului pentru sunetele joase, apoi amplitudinea lor scade rapid.

Membrana bazilara va fi comprimata in zona in care amplitudinea undelor propagate este maxima, deci la o distanta variabila in functie de frecventa sunetului.

Cand membrana bazilara este comprimata, este antrenata membrana tectoria si se indoaie cilii celulelor epiteliale receptoare, ceea ce are ca urmare generarea de potentiale de actiune in nervii auditivi.

Impulsurile auditive sunt conduse mai departe prin axonii neuronilor pana la creier, unde se formeaza perceptia auditiva.

Figura 1. Transmiterea sunetelor in urechea umana

2.2 Prezentarea caracteristicilor zgomotelor, masurarea si clasificarea lor

Zgomotul este un sunet nedorit sau daunator. Cele doua caracteristici importante ale sale sunt frecventa, masurata in Herti (Hz), si intensitatea, masurata in decibeli (dB).

Urechea umana este capabila sa detecteze frecvente cuprinse intre 20 Hz si 20.000 Hz. Frecventa joasa produce un sunet grav, iar frecventa inalta produce un sunet inalt ascutit. Sunetele sub 20 Hz (infrasunete) si cele peste 20.000 Hz (ultrasunete) pot determina disconfort si leziuni ale urechii, chiar daca nu pot fi auzite.

In analiza postului de lucru, insa, intensitatea este caracteristica de referinta a zgomotului.

2.2.1. Intensitatea sunetului

Intensitatile sunetului sunt masurate in decibeli (dB). De exemplu, intensitatea la minimul auzului este de 0 dB, intensitatea soaptelor este in medie de 10 dB, si intensitatea fosnetului de frunze este de 20 dB. Intensitatile sunetului sunt aranjate pe o scara logaritmica, ceea ce inseamna ca o marire de 10 dB corespunde cu o crestere a intensitatii cu o rata de 10. Astfel, fosnetul frunzelor este de 10 ori mai intens decat soapta. Distanta la care un sunet poate fi auzit depinde de intensitatea acestuia, care reprezinta rata medie a cursului energiei pe unitatea de suprafata perpendiculara pe directia de propagare. In cazul undelor sferice care se raspandesc de la un punct sursa, intensitatea variaza invers proportional cu patratul distantei, cu conditia sa nu se piarda energie din cauza vascozitatii, caldurii sau alte efecte de absorbtie. Astfel, intr-un mediu perfect omogen, un sunet va fi de 9 ori mai intens la distante de 1 unitate de origine decat la 3 unitati. In propagarea sunetului in atmosfera, schimbarile undei sau proprietatile fizice ale aerului, cum ar fi temperatura, presiunea si umiditatea, produc scaderea amplitudinii undei sau imprastierea acesteia, asa ca legea de mai sus nu este aplicabila in masurarea intensitatii sunetului in practica.

Decibelul este o masura logaritmica a raportului dintre doua puteri. Este folosit in acustica, fizica si electronica. Este a zecea parte dintr-un Bel (B).

2.2.2. Nivele de zgomot

Pentru a lua in considerare sensibilitatea urechii la frecventa, intensitatea zgomotului la locul de munca se masoara in dB, unde 0 dB este pragul de audibilitate. Senzatia de durere se simte in jurul nivelului de 140 dB.