Procese de Măsurare

ARGUMENT

Metrologia contribuie la îmbunătăţirea continuă a proceselor tehnologice şi la sporirea calităţii produselor fabricate de industria ţării noastre.

Metrologia este o ramură a fizicii care se ocupă cu măsurile, unităţile de măsură, sisteme de unităţi de măsură, mijloace de măsurare, precum şi cu totalitatea normelor legale şi administrative privitoare la folosirea măsurilor, mijloacelor şi metodelor de măsurare în toate domeniile activităţii umane.

La început măsurările s-au facut prin cântărire,cu mâna, prin aprecierea după ochi, prin aprecierea distanţelor după durata mersului etc.Apoi s-a trecut la folosirea primelor unităţi de măsură:cu palma,cu cotul şi pasul. Aceste măsuri fiind prea diferite de la o persoană la alta au început cu timpul să apară unităţi de măsura folosite pe anumite teritorii,care erau mai precise. Însaă complexitatea deosebita a tehnologiilor moderne realizate pe instalaţii,agregate şi utilaje de un înalt nivel tehnic, multe din acestea automatizate au impus utilizarea aparatelor de măsură, control si automatizare. De fapt, este greu de imaginat vreun domeniu de activitate umană în care sa lipsească măsurarea, efectuată prin utilizarea celor mai diverse tipuri de instrumente de măsurat. Toate acestea se realizează cu ajutorul metrologiei.

Deoarece numai pe cale metrologică se pot exprima mărimile fizice şi valorile lor, metrologia are o importanţă excepţională pentru ştiinţă şi economie. Aceasta justifică promovarea sa prin mulţimea cunoştinţelor legate de obiectivele sale atât aspectul ştiinţific, cât şi cel legal al metrologiei se dezvoltă continuu.

Tot metrologia a determinat dezvoltarea capacitatilor de producţie din ţara noastră şi asimilarea de noi sortimente de aparate de măsură, control şi automatizare, în special aparate de precizii ridicate, astfel încat să se satisfacă necesităţile mereu crescânde ale economiei noastre în plin avânt.

CAPITOLUL I

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE METROLOGIE

1. 1. Noţiuni generale de metrologie

A măsura o mărime oarecare înseamnă a stabili printr-un procedeu convenabil de câte ori mărimea măsurată este mai mare sau mai mică decât o mărime de referinţă de aceeaşi natură, pe care o considerăm drept unitate.

Cei mai utilizaţi termeni în metrologie sunt: Mărimile fundamentale reprezintă prima categorie de mărimi care se mai numesc primitive sau de bază. Cea de-a doua grupă poartă denumirea de mărimi derivate.

Aprobarea de model este aprobarea prin care se atestă că modelul unui instrument de măsurat construit de un producator corespunde condiţiilor tehnice stabilite prin acest tip de instrument.

Verificarea este ansamblul operatiilor efectuate de un laborator metrologic de verificări având ca scop să constate şi să confirme că instrumentul de măsurat satisface, sau nu, în întregime condiţiile stabilite.

Instrucţiunea de verificare stabileşte metodologia obligatorie de verificare a unui instrument de măsurat.

Marcarea este operaţia de aplicare a marcii de stat, pe un instrument de măsurat, prin care se atestă că a fost admis la verificare.

Etalonarea este un ansamblu de operaţii prin care se determină şi se certifică valorile erorilor unui instrument de măsurat.

Calibrarea este un ansamblu de operaţii având ca scop, fie să determine valorile minime măsurate, cărora le corespund reperele de pe scara gradată a instrumentului de măsurat.

Buletinul de verificare este documentul prin care se certifică faptul că un instrument de măsurat a fost verificat.

Certificatul metrologic este actul în care se înscriu rezultatele obţinute la etalonări şi calibrări.

Mărimea măsurabilă este o caracteristică comună a unor obiecte sau fenomene, care poate fi determinată cantitativ şi calitativ.

Măsurarea unei mărimi este compararea mărimii de măsurat, cu o marime de aceaşi natură, denumită unitate de măsura a mărimii respective.