Sisteme de întreținere și reparații utilaj petrolier

1.1. Generalități privind activitatea de reparații

Sistemele de întreținere și reparații au la bază organizarea logică a lucrărilor în funcție de resurse, utilizarea mijloacelor de prelucrare automată a datelor; reducerea costurilor de întreținere, reparații, stocaj, eliminarea opririlor accidentale prin prevenirea unor deteriorări, dereglări, uzuri permanente etc.

Sistemele adoptate trebuie să angreneze muncitorii ce deservesc aceste utilaje la realizarea unor operații de întreținere și reparații a mașinilor pe care lucrează, aceasta pentru ca ei să aprecieze munca de întreținere, să cunoască - din punct de vedere tehnic și funcțional utilajul pe care lucrează, pentru a-l exploata la parametrii admiși și să acorde o atenție mare lucrărilor zilnice de întreținere și urmărire a comportării în exploatare.

Totodată este necesar ca muncitorii din atelierele de întreținere să nu fie separați de cei din producție, ci ei să formeze un tot unitar, ajutându-se unii pe alții, pentru realizarea de operații și lucrări de verificare, reglaje, revizii tehnice, reparații curente, realizare de piese de schimb, recondiționare și refolosire a pieselor uzate.

în ceea ce privește muncitorii ce efectuează reparațiile capitale, aceștia trebuie organizați de așa natură încât să utilizeze metode rapide de intervenții, să efectueze reparații de bună calitate, să modernizeze utilajele existente.

Categorii de intervenții

a) Revizia tehnică (Rt) înțelegându-se prin aceasta operațiile ce se execută de regulă înaintea unei reparații planificate (curente sau capitale), în scopul determinării stării tehnice a mașinii, utilajului sau instalației pentru a asigura în continuare funcționarea normală a acestuia. Pe lângă determinarea stării tehnice a mașinii, utilajului sau instalației, în cadrul reviziei tehnice se pot executa și unele operații de reglare și consolidare a unor piese sau subansambluri, precum și unele reparații mărunte asigurându-se funcționarea normală a utilajelor până la prima reparație planificată.

în funcție de starea tehnică în care se află utilajul, în cadrul reviziei tehnice se stabilește dacă mașina, utilajul sau instalația (MUI) trebuie să intre în reparație, după realizarea orelor de funcționare prevăzute în norme, pentru reparația respectivă, sau mai poate fi prelungit acest termen cu un anumit număr de ore, care se precizează în fișa de constatare.

În cazul în care, cu ocazia reviziei tehnice a MUI, se constată o defecțiune care ar putea provoca avarierea acesteia, se execută reparația curentă, luându-se în considerare, în continuare, aceasta pentru planificarea lucrărilor de reparații ulterioare. b) Reparația curentă (RC) înțelegându-se prin aceasta intervențiile care se execută între punerea în funcțiune și prima reparație capitală sau între două reparații capitale consecutive (perioadă denumită ciclu de reparație capitală) ori de câte ori este nevoie, în funcție de starea tehnică a utilajelor, instalațiilor etc. în scopul repunerii în stare de funcționare, în condiții economice, a acestora, prin repararea, recondiționarea sau înlocuirea unor piese componente sau a unor subansamble uzate.

3

Principalele operații care pot fi executate în cadrul reparației curente sunt:

- demontarea parțială a pieselor și subansamblelor cu uzură, repararea, recondiționarea, ajustarea sau înlocuirea acestora;

- înlăturarea jocurilor care depășesc limitele admisibile și strângerea tuturor îmbinărilor;

- curățirea și gresarea utilajelor, verificarea funcționalității tuturor subansamblelor din lanțul cinematic al mașinii, utilajului și instalației;

- repararea dispozitivelor de protecție și securitate a muncii;

- recondiționarea stratului de protecție prin vopsirea suprafețelor și părților expuse acțiunii mediului atmosferic sau diferiților agenți chimici etc.;

în funcție de mărimea intervalului de timp de funcționare între două reparații, de importanța lucrărilor ce se execută și de valoarea pieselor și subansamblelor reparate, recondiționare sau înlocuite, reparațiile curente prevăzute în normativ se împart în:

a - reparații curente de gradul I (RC1) - numite înainte „reparații curente”;

b - reparații curente de gradul II (RC2) - numite în vechiul normativ „reparații medii”.

Reparațiile curente de gradul II (RC2) au o complexitate mai mare decât RC1, necesitând un volum de muncă mai mare și din această cauză și cheltuielile legate de această reparație sunt mai mari. c) Reparația capitală (RK), înțelegându-se prin aceasta intervenția care se execută în mod planificat după expirarea ciclului de funcționare prevăzut în normativ în scopul menținerii caracteristicilor tehnico-economice inițiale și preîntâmpinării ieșirii utilajelor din funcțiune înainte de termen.

în cadrul RK se pot executa următoarele lucrări:

- demontare parțială sau totală a mașinii;

- recondiționarea sau înlocuirea parțială sau totală a pieselor uzate, respectiv a unuia sau mai multor agregate sau subansamble componente ale utilajului care nu mai pot funcționa în condiții de siguranță și precizie;

- remontarea utilajului;

- vopsirea suprafețelor exterioare;

- probele și rodajul mecanic (când este cazul) etc.

Cu ocazia reparației capitale se pot aduce utilajului, mașinii sau instalației o serie de modernizări cu condiția ca valoarea totală a RK, inclusiv cheltuieli pentru modernizări și îmbunătățiri, să nu depășească limita maximă prevăzută în normativ pentru efectuarea reparației capitale a utilajului respectiv.