Sisteme inteligente de frânare cu acționare electromecanică și cu acționare hidraulică

Sistemul de frânare

Scurt istoric

Sistemul de frânare, a suferit în ultima perioadă (10-20 ani) numeroase îmbunătăţiri. Ceea ce a început în anii 60 ca o încercare de a aduce distanţa de frânare în limite rezonabile, a sfârşit prin a genera un adevărat fenomen. Introducerea de materiale ca: fibra de carbon, metalele sinterizate şi otelurile uşoare, împreună cu diverse

sisteme ca ABS au contribuit decisiv la

reducerea spaţiului de frânare şi în

general,la un automobil mai sigur.

Unul din primii paşi în această direcţie

a fost făcut în  anii '70 când producătorii

au trecut la folosirea masivă a frânelor

disc, renunţând la cele cu tambur.

Generalități privind sistemul de frânare

În prezent pe plan mondial se depun eforturi în vederea îmbunătăţirii performanţelor de frânare ale autovehiculelor, prin adoptarea unor normative şi reglementări internaţionale ale diferitelor aspecte legate de sistemul de frânare.Aceste măsuri sunt determinate de rezultatele numeroaselor

investigaţii referitoare la cauzele şi

gravitatea accidentelor de circulaţie,

care au arătat că cele provenite

din cauze tehnice legate de

defectarea sau comportarea

nesatisfăcătoare a sistemului de

frânare, se caracterizează

printr-o gravitate deosebită.

Rolul și clasificarea sistemelor de frânare

Sistemul de frânare are rolul:

-de a reduce viteza automobilului până la o valoare dorită sau chiar până la oprirea lui.

-de a imobiliza automobilul în staţionare,pe un drum orizontal sau în pantă.

-de a menţine constantă viteza automobilului în cazul coborârii unor pante lungi.

Sistemul de frânare trebuie să asigure decelerarea maximă a automobilului, permisă de aderenţă, cu condiţia ca automobilul să rămână manevrabil, adică sistemul de direcţie să

poată realiza traiectoria comandată.

Calităţile sistemului de frânare – eficacitatea,

stabilitatea, fidelitatea, confort.

După tipul transmisiei se deosebesc:

frâne cu transmisie mecanică;

frâne cu transmisie hidraulică;

frâne cu transmisie pneumatică;

frâne cu transmisie electrică;

frâne cu transmisie combinată;

frâne cu transmisie cu servomecanism.

Frânele cu tambur și saboți interiori

Părţile componente şi principiul de funcţionare.

Datorită simplităţii lor, frânele cu tambur şi saboţi interiori sunt foarte răspândite la automobile.

În figura este reprezentată schema de principiu a frânei cu tambur şi saboţi interiori a unei roţi. Solidar cu roata 1, incărcată cu sarcina Gr , se află tamburul 2, care se roteşte în sensul indicat pe figură cu viteza unghiulară ω. Saboţii 3 sunt articulaţi în punctele 4 pe talerul frânei care nu se roteşte cu roata, fiind fix. La apăsarea pedalei 7, cama 6, prin intermediul pârghiei 8, se roteşte şi apasă saboţii asupra tamburului 2. În această situaţie, între tamburi şi saboţi apar forţe de frecare ce vor da naştere la un moment de frânare Mf, care se opune mişcării automobilului.

Sub acţiunea momentului Mf, în zona de contact a roţii cu drumul, ia naştere reacţiunea Fr, îndreptată în sens opus mişcării. Tot în zona de contact apare şi reacţiunea verticală a drumului Zr.