Sisteme neconvenționale de propulsie

Automobilul electric

Din istoria automobilului electric

Primele încercări de propulsie electrică sunt menţionate pe la începutul celui de-al patrulea deceniu al secolului XIX.

Primul automobil electric a fost construit de către omul de afaceri scoţian Robert Anderson în 1832.

Americanul Thomas Davenport a construit o mică locomotivă electrică în anul 1835, un model similar al scoţianului Robert Davidson în 1837 (prezenţa scoţienilor în istoria vehiculelor electrice pare a fi un argument solid privind costul şi eficienţa acestora).

În anul 1834 Hermann von Jacobi instalează un motor pe un vapor cu zbaturi şi în 1838 pe unul cu elice.

Tramvaiul electric apare mai târziu, în 1879, şi este datorat americanului de origine belgiană K.J. Depoele. Cunoaşte o evoluţie mult mai rapidă din cauza dezinteresului magnaţilor din petrol şi industria constructoare de maşini faţă de acest segment. Este şi motivul pentru care acest mijloc de transport perimat a dăinuit până azi.

Prima maşină ce a depăşit viteza de 100 km/h a fost electrică şi construită în Belgia în 1899 (105 km/h). Există informaţii precum că Tesla ar fi instalat primul său motor electric pe un automobil în 1897 şi ar fi parcurs 800 km cu o viteză medie de 151,246 km/h (şi maximă de 193 km/h), dar datele privitoare la reuşitele marelui savant sunt ascunse cu mare grije, iar ceea ce răsuflă nu poate fi verificat. În acel an, 1897, în New York apar taxi-urile electrice.

Începând din 1900, maşinile electrică se bucură de un extraordinar succes, ele fiind mai numeroase decât cele cu abur sau cu benzină. Dar interese oculte impun declinul electricului ce se face resimţit prin 1920.

În 1966 congresul american recomandă construirea de vehicule electrice pentru reducerea poluării aerului. Era doar recunoaştere semioficială a stadiului dezastruos al mediului (cantitatea uriaşă a noxelor din aer şi a metalelor grele eşapate ce deteriorează apa şi solul) şi nicidecum vreo schimbare de orientare economică (ba mai mult, specialiştii pot bănui primele încercări ale scenariului „crizei” petrolului din 1973 – în 1950 industria petrolului american a deţinut supremaţia mondială, dar în 1965 s-a înregistrat un uşor declin ce avea să se amplifice după 1970).

In 1976 congresul american a produs „Electric and Hybrid Vehicle Research, Development, and Demonstration Act” pentru a favoriza dezvoltarea de noi tehnologii pentru baterii, motoare şi componente hibride. In acest timp însa, japonezii fac într-adevăr reale progrese. Şi nu numai ei.

Peste 1.200 de fabrici sau ateliere au produs mii de modele de vehicule electrice.

Nici una dintre marile companii constructoare de autovehicule nu a ocolit capitolul propulsie electrică, dar nu-şi pot permite decât o ieşire timidă pe piaţă pentru a nu perturba echilibrul afacerilor îngemănate petrol – auto. Ultima găselniţă în materie este un model sport electric denumit Tesla Roadster în varianta de bază şi cea Sport cu diferenţe semnificative: acceleraţie 0 – 96 km/h 3,9 respectiv 3,6; 248 respectiv 288 CP; 109.000 respectiv 128.500 usd. S-au vândut 150 exemplare. Automobilul este fabricat de Tesla Motors care nu are nici o legătură cu savantul.

Urmează să apară un rival de la McLaren denumit P1-E la un preţ de numai 60.000 euro.

Privind lucrurile in ansamblu, observam ca din ce in ce mai mult se discuta la televizor dar si pe diferite canale media, despre masinile viitorului, masinile hibrid si cele electrice. Marile companii precum Toyota sau General Motors renunta treptat la combustibil si incep sa-si transforme marcile de masini in hibrizi. Pe de alta parte se pare ca alte companii au profitat de acest moment pentru a se lansa pe piata cu modele de masini 100% electrice.

Tesla, ё, Byd, Venturi sunt cateva companii care au intrat pe piata auto cu marci 100% electrice si daca va ganditi ca aceste masini nu se pot ridica la standardele celor pe benzina sau motorina, va inselati. Venturi si Tesla pot demonstra cu brio ca si un model electric poate avea perfomante ridicate, cei doi intrand pe piata auto cu roadstere foarte capabile.

Modelul Volage al francezilor de la Venturi ajunge de la 0 – 100km/h

in numai 5 secunde si poate atinge o viteza maxima de 150km/ora.

In comparatie cu Volage, Model S al celor de la Tesla poate ajunge

de la 0 – 100km/h in 5.6 secunde si are o viteza maxima ceva mai mare de pana la 195km/ora.

De partea cealalta, modelul ё va fi produs in Rusia si va fi o masina mica care se adreseaza familiei, bazandu-se mai mult pe autonomie si pe pretul de achizitie scazut, la fel ca si modelul e6 al celor de la BYD.

Cel mai probabil viitorul auto este electric, lucru recunoscut si de marii producatori precum Renault care urmeaza sa lanseze gama de masini electrice Renault ZE sau de General Motors care tocmai a lansat modelul electric Chevrolet Volt.

Baterii performante pentru automobilele electrice

Perfectionarea mijloacelor de stocare a energiei electrice la bordul unui autovehicul au impulsionat cercetarile concretizate in folosirea acestui mijloc de propulsie

Intre anii 2010 si 2011 vor fi produse baterii cu ioni de litiu de mai multi producatori mondiali, iar in 2015 cantitatea produsa va duce la scaderea pretului. Toshiba intentioneaza sa comercializeze in 2010 bateria SciB (Super Charge Ion Battery) cu ioni de litiu, caracterizata prin putere specifica elevata(pentru prestatia motorului electric) si de energie specifica notabila (importanta pentru autonomie) adaptabila fie pentru vehicule hibride, fie pentru micile automobile urbane din noua generatie. Siguranta tipica a acestui tip de baterie cu ioni de litiu consta in curentul ridicat de incarcare, fara riscul supraincalzirii, care duce la o incarcare de 90 % in cinci minute. Dupa 3.000 de cicluri incarcare-descarcare pierderea de capacitate(deci de autonomie) este limitata la 10 %, dar viata bateriei poate depasi 5.000 de cicluri in circa 12 ani.