Sortarea

1.Introducere

Sortarea este definită ca operația de separare pe mai multe sortimente sau fracții a produsului de bază (materiei prime) după anumite criterii sau proprietăți (formă, culoare, dimensiune etc.)

Sortarea reprezintă in cazul materiilor prime rezultate din agricultură o operație importantă deoarece condiționează depozitarea semințelor și a cerealelor și a celorlate materii prime de bază importante in industriile alimentare.

In industria alimentară particulele sunt constituite din proprietăți diferite, iar determinarea particulelor ajută la procesele si procedeele tehnologice pentru o mai buna fiabilitate si calitate a produsului.

După determinarea caracteristicei materiei prime alegerea utilajului de sortare constituie criteriul de bază.

Procesul de sortare a amestecurilor solide de particule se bazează pe divizibilitatea acestora, deoarece divizibilitatea se stabileste in funcție de variația proprietăților particulelor care sunt prezente in amestec, in final rezultă gradul de sortare, sau separare.

Procesul de sortare a particulelor este influențat de factorii legați de forma particulei, dimensiunile acestora, masa totală a particulei, starea suprafeței (rugoasă sau poroasă, netedă, fină, etc.) unghiul de inclinare, viteza de deplasare, și a coeficientului de frecare la alunecare.

Separarea particulelor dintr-un amestec de particule in componentele sale se poate efectua, daca există o caracteristică mecanică dupa care aceasta se diferentiază. Caracteristica după care diferențierea este cea mai pronunțată constituie criteriul de bază la alegerea metodei și utilajului de separare. [1,2]

2.Metoda de separare mecanică a unui amestec de particule solide

Separarea mecanică aleatorie dintr-un amestec de particule solide se pot realiza după proprietățile mecanice a particulei dintr-un amestec.

Separarea sau sortarea particulelor după dimensiuni, este cea mai raspândită metodă și utilizată in industria alimentară, și se pot realiza cu urmatoarele dispozitive: ciururi, site, gratare, trioare.

2.1 Tipuri de site și ciururi

Sitele și ciururile pot fi realizate din tablă perforată sau din împletituri.

Tablele perforate sunt confecționate din oțel, bronz, cupru, aluminiu, zinc. Grosimea tablelor este de 0,5 - 8,0 mm (în functie de dimensiunea ochiurilor si de natura materialului care se cerne), diametrul sau latura orificiului este cuprins între 0,5 - 125 mm.

Pentru aceeași sită sau porțiune din sită, orificiile au aceeași formă geometrică și mărime, fiind dispuse regulat în paralel sau în zigzag.