Tehnici de Sudură

CAPITOLUL I

PROCESE ŞI PROCEDEE DE SUDARE

1.1 Definitii si terminologie

Sudarea este un procedeu de imbinare nedemontabila a doua materiale, prin formarea unei legaturi omogene intre atomii marginali ai pieselor de imbinat, in anumite conditii de temperatura si presiune.Imbinarea sudata este posibila in urma unor legaturi intime de coeziune atomo-moleculara, obtinute pe seama energiei termice si mecanice introduce la locul de imbinare.

Sudarea, ca procedeu de imbinare, este cunoscuta din cele mai vechi timpuri, dar numai odata cu dezvoltarea in ritm rapid a stiintei si a tuturor ramurilor tehnicii, incep sa fie puse la punct, atat din punct de vedere teoretic cat si tehnic, noi procedee de sudare.

Metalul supus sudarii poarta denumirea de metal de baza (MB). Metalul introdus din afara, pentru a se obtine imbinarea sudata, se numeste metal adios. La locul de imbinare, prin solidificarea metalului topit, se obtine cusatura de sudura (CS), care provine din metalul de adios si din cel de baza, topite si amestecate in anumite proportii (Fig. 1).

Fig. 1

Spre deosebire de celelalte procedee utilizate pentru obtinerea produselor semifinite sau finite in constructia de masini sau aparate (turnarea, nituirea, aschierea, etc.), sudarea prezinta o serie de avantaje:

• realizeaza inseminate economii de materiale si de manopera precum si o rezistenta mai ridicata fata de nituire;

• permite realizarea unor constructii mai usoare si de forma constructive mai simpla, adaosurile tehnologice si cele de prelucrare fiind mai mici cu 70-90% fata de cele de la turnare;

• permite realizarea de constructii mixte sau combinate formate din mai multe parti executate din materiale diferite, prin procedee de prelucrare diferite si apoi asamblate prin sudare.

Principalele dezavantaje sunt legate de forma, dimensiunile semifabricatelor cat si de marimea laturilor, astfel:

• in cazul unei productii de serie mare, la piese mici este mai economica turnarea sau matritarea;

• calitatea imbinarilor sudate depinde in mare masura de calitatea materialelor utilizate si de calificarea sudorului;

• de multe ori produsele obtinute prin sudare trebuie sa fie supuse tratamentului termic si a unui control riguros;

• procedeele de sudare de mare productivitate reclama utilaje complicate, greu de intretinut,cu regimuri de lucru pretentioase,etc.

Acest proiect contine:

 sudarea prin topire cu energie electrica,

 tehnologia sudarii manuale cu arc electric,

 tehnica executiei sudarii,

 procedee speciale de sudare, avantajele si dezavantajele sudarii.

1.2 Scule si dispozitive pentru operatiile de sudare

La asamblarea prin sudare a constructiilor metalice, sculele si dispozitivele difera in mare masura daca sudarea se executa manual sau automat. Sculele comune pentru ambele metode sunt numai masca de sudura, peria de sarma, si ciocanul.

La sudarea manuala se folosesc urmatoarele scule si dispozitive:

- clestele de sudura (se fabrica in foarte multe variante si este folosit pentru a se asigura prinderea cat mai buna a electrozilor in timpul sudarii;

- panourile de protectie se folosesc pentru a izola pe cat se poate locul, unde se sudeaza, de restul spatiilor de lucru, intrucat arcul electric da iritatii periculoase ochilor. Nu intotdeauna este posibila utilizarea panourilor, intrucat sudurile se executa si la inaltime. In aceste cazuri, pentru a feri lucratorii de inflamarea ochilor, datorita razelor generate de arcul electric, trebuie facut un instructaj special;

- dispozitivele de asamblare in functie de zona de aplicare pot fi generale sau speciale. Cele generale sau universale se folosesc la asamblarea unui mare numar de piese care nu sunt identice, la productia de unicate sau de serii mici.

Dispozitivele speciale, numite si conductoare, se folosesc pentru asamblarea pieselor de acelasi tip, cu dimensiuni apropiate sau identice. Ele se folosesc la productia in serie.

Dupa felul operatiilor, dispozitivele se clasifica stelaje, conductoare, dispozitive de fixare, de prindere, de intindere, de distantare si de rotire.