Tehnologii de reciclare a uleiului de motor uzat aplicate la nivel global

1. Introducere

Printre deșeurile care au ridicat probleme de gestionare deosebit de importante se numără uleiurile uzate. Din cauza proprietăților fizico-chimice care îngreunează diluarea lor într-un solvent (sau o fac chiar imposibilă), uleiurile uzate sunt dificil de eliminat. Întrucât conțin o serie de substanțe chimice cu impact ridicat asupra mediului, ele constituie o categorie de deșeuri periculoase, impunând astfel un management bine organizat și încadrat cu strictețe în prevederile legale.

Termenul de „ulei uzat” caracterizează orice ulei lubrifiant, de natură minerală sau sintetică, devenit inutilizabil în scopul pentru care a fost inițial destinat [1]. În condițiile dezvoltării industriei auto și a multiplicării vertiginoase a numărului de autovehicule, cantitățile de ulei de motor uzat prezintă la rândul lor o creștere considerabilă.

Uleiul de motor uzat conține în principal trei tipuri de poluanți periculoși, hidrocarburi aromatice polinucleare (PAH - polycyclic aromatic hydrocarbons), metale grele și aditivi de lubrifiere. Este un produs poluant generat de obicei prin utilizarea sa ca lubrifiant în vehiculele auto și în operațiunile industriale și clasificat ca deșeu periculos conform legislației europene de mediu. În ciuda acestui fapt, poluarea datorată uleiului uzat nu a primit prea multă atenție în comparație cu poluarea din petrol. Gestionarea sa inadecvată poate avea efecte semnificative asupra zonelor umede, râurilor, organismelor marine și de apă dulce, compoziției aerului și sănătății umane [2].

Un management responsabil al uleiului de motor uzat implică o colectare selectivă a acestuia, urmată de tratamentul în vederea reciclării. Uleiul de motor uzat este rafinat în uleiuri de bază care sunt amestecate pentru a fi transformate în lubrifianți, reducând astfel consumul de uleiuri virgine. Rafinarea redă proprietățile fizice și chimice specifice lubrifianților, astfel încât uleiurile reciclate pot fi reîntoarse în fluxul pentru care au fost produse. Uleiurile uzate conțin între 70 și 75% ulei de bază, cercetările dovedind că este necesară mai puțină energie pentru a obține aceeași cantitate de ulei de bază din ulei uzat decât din ulei virgin. În urmă cu două decenii, erau utilizate tehnologii de reciclare bazate pe metoda acidului sulfuric, cu un randament mic și o mare cantitate de nămoluri acide, cu conținut de sulf și metale grele, care prezentau probleme de eliminare [3]. Însă o tehnologie de reciclare nu trebuie să fie dăunătoare mediului. Nu ar trebui să fie o sursă majoră de poluare și nu ar trebui să producă fluxuri de deșeuri periculoase - în caz contrar, este o parte a problemei și nu soluția. Astfel, au fost dezvoltate alte tehnici de reciclare a uleiului de motor uzat. Procesele actuale pot produce uleiuri de bază de înaltă calitate, comparabile cu lubrifianții derivați din ulei organic. Tehnologiile curente de rafinare includ în general distilarea în vid a uleiului uzat deshidratat, urmată de extracția cu solvent și/sau hidrogenarea produsului distilat. În majoritatea țărilor din lume există reglementări stricte care controlează tipul și cantitatea de poluare acceptabilă, precum și modalitățile de gestionare a uleiurilor de motor uzate. Și în România au fost elaborate legi și Hotărâri de Guvern care se raportează la situația uleiurilor uzate. Printre acestea se numără:

- Hotărârea de Guvern nr. 235 din 7 martie 2007 privind gestionarea uleiurilor uzate, care are ca obiect reglementarea activităților de gestionare a uleiurilor uzate, inclusiv a filtrelor de ulei uzate, pentru evitarea efectelor negative asupra sănătății populației și asupra mediului. Prin acest act se definesc obligațiile tuturor părților implicate în

gestionarea de uleiuri uzate (producătorii și importatorii de lubrifianți, generatorii de uleiuri uzate, inclusiv persoanele fizice, precum și valorificatorii uleiurilor uzate). De asemenea, sunt prezentate categoriile de uleiuri uzate și condițiile în care se face colectarea acestora.

- Ordinul APM/205/2018 din 22 februarie 2018, de stabilire a criteriilor pentru determinarea momentului în care uleiul uzat procesat provenit în urma tratării uleiurilor uzate pentru a fi utilizate drept combustibil încetează să mai fie considerat deșeu în conformitate cu Legea nr. 22/2011 din 28 iulie 2011 privind deșeurile și solurile contaminate. Acest ordin specifică modalitățile de tratare a uleiurilor uzate și condițiile de valorificare a acestora.

- Planul Național de Gestionare a Deșeurilor , versiunea 5, 2 noiembrie 2017, oferă detalii despre situația actuală a uleiurilor uzate în România, obiectivele privind gestionarea acestora precum și aspecte care necesită îmbunătățire.

În România, reciclarea uleiului de motor uzat nu este practicată. Majoritatea uleiului uzat generat este eliminat în moduri care prezintă amenințări serioase asupra mediului. Această situație poate fi parțial atribuită legislației incomplete cu privire la eliminarea uleiurilor uzate, însă și ignoranței persoanelor cu privire la riscurile asupra sănătății pe care le implică eliminarea/utilizarea necorespunzătoare. O parte a uleiurilor de motor uzate sunt vândute fabricilor ca material combustibil și firmelor de construcții ca lubrifiant pentru panouri, în scopul de a le proteja de rugină și coroziune, iar o parte sunt deversate în sol și rețeaua de ape. Astfel, apare necesitatea de a introduce metode de eliminare care să se încadreze în standardele de mediu. Dacă uleiul de motor uzat este reciclat, poate aduce atât beneficii economice, cât și ecologice, deopotrivă statului și firmelor implicate. Așa că pentru a recicla și rafina uleiul de motor uzat, sunt necesare studiul, investigarea, caracterizarea și compararea proprietăților și a compoziției chimice a uleiurilor de bază, uleiurilor de motor uzate și a celor reciclate.