Valorificarea informațiilor oferite de urmele de contact pneu-cale

Drept accident de circulatie - ciocnirea reciproca a unor vehicule, cu persoane sau obstacole, devierea de la partea carosabila, rasturnare, etc.- poate fi definita perturbarea desfasurarii miscarii prevazute de un participant la circulatie, asociata cu o avarie, sau cu vatamarea corporala a unor persoane.

Lamurirea procesului de accident este necesara sub aspectul circulatiei in general si sub aspectul compensarii pagubei pentru cei implicati in special.

Metodologia de culegere si codificare a datelor privind accidentele rutiere este aliniata standardelor internationale. Conform metodologiei sunt considerate accidente de circulatie rutiera si fac obiectul inregisrariie evenimentele de trafic rutier care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

- s-au produs pe un drum public ori isi au originea pe un asemenea drum, chiar daca persoanele sau vehiculele angajate s-au aflat dupa accident in afara drumului public;

- au avut ca urmare moartea ori vatamarea corporala a uneia sau mai multor persoane, degradarea sau distrugerea unor bunuri;

in accident este angajat cel putin un vehicul in miscare.

Sunt considerate accidente grave (majore) evenimentele soldate cu decese si/sau raniri si/sau pagube materiale insemnate. Accidentele care au avut drept consecinte raniri usoare si/sau pagube materiale reduse sunt considerate accidente usoare.

Principalele cauze datorate conducatorilor auto sunt urmatoarele:

- excesul de viteza;

- efectuarea gresita a manevrelor de depasire;

- nerespectarea normelor privind acordarea prioritatii;

- consumul de alcool;

- neverificarea starii tehnice a autovehiculului;

- starea de oboseala a conducatorului auto.

Factorii care concura la producerea accidentelor rutiere se pot grupa in doua mari categorii: factori externi si factoti interni.

Din categoria factori externi fac parte starea tehnica a autovehicolului, starea caii de rulare, conditiile meteorologice si de vizibilitate.

Dintre sistemele autovehiculului care concura la siguranta circulatiei si care necesita verificari periodice se afla sistemele de conducere (directie si franare), sistemul de rulare, sistemele de iluminare si semnalizare.

Factorii interni sunt reprezentati de materialul uman, producerea accidentelor de circulatie fiind nemijlocit legata de capacitatea de conducere a persoanelor aflate la volanul autoteviculelor. In general acesti factori participa la producerea accidentelor în procentul cel mai ridicat, 70-80%.

Ca materiale pentru prelucrarea si clarificarea obiectivelor expertizei tehnice a accidentului de circulatie stau, de regula, rezultatele constatarilor facute nemijlocit la locul accidentului si cele din dezvoltarile ulterioare. Primele date concrete, corelabile, cuprind conditiile limita ale accidentului (conditii locale, conditii de iluminare, de vizibilitate, meteorologice), date personale ale persoanelor participante si date tehnice al vehiculelor implicate, dupa care se face sistematizarea diverselor urme.

Aici urmele trebuiesc intelese intr-un cadru mai larg, ca fiind toate modificarile, cauzate de accident, aduse persoanelor, autovehiculelor si mediului inconjurator, cu determinarea posibilitatilor specifice de interpretare si cu concludenta lor diversa.

In conformitate cu aceasta definitie sunt considerate ca urme urmatoarele:

- pozitiile finale ale persoanelor si vehiculelor participante la accidentul produs;

- pozitiile finale ale pieselor componente smulse din vehiculele participante la accident, lichidele functinale scurse, imprastierea incarcaturii, articole de imbracaminte pierdute si altele;

- avarii si eroziuni pe si in interiorul autovehiculelor, raniri de persoane si deteriorari si smulgeri produse articolelor lor de imbracaminte, urme pe carosabil produse prin contactul cu vehicule sau cu persoane;

- in sensul cel mai larg si indicii de identificare si proprietati relevante ale accidentului produs, ale locului accidentului si ale persoanelor si vehiculelor participante la accident.

Explicarea calitativa a tuturor urmelor si prelucrarea lor in cadrul relatiilor fizico-matematice trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari:

- cum s-a desfasurat miscarea participantului (participantilor) la trafic?

- cand a aparut o situatie de accident, care au fost cauzele care au provocat-o si cum au reactionat participantii la trafic la aceasta situatie?

- in ce imprejurari, unde in arealul producerii accidentului si cu ce marimi de miscare s-a ajuns la producerea accidentului?

- ce miscari au efectuat vehiculele si persoanele dupa accident si unde s-au oprit ca urmare a accidentului produs?

Urmele care apar la locul accidentului de circulatie pot fi:

- urmele create de pneurile autovehiculelor pe suprafata carosabila, care apar in special in procesul de franare, dar si in procesul de demarare, cand drumul este acoperit cu zapada, noroi, pete de lichid. Urmele pneurilor furnizeaza date despre directia de deplasare a autovehiculului, incarcarea acestuia, intensitatea efortului de franare, starea tehnica a franelor etc.;

- urme de lichide provenite de la autovehicule sau din autovehicule, care apar fie datorita avariilor produse in momentul coliziunii la una din instalatiile de racire, ungere sau franare, fie ca rezultat al unui defect existent. Urmele de lichid furnizeaza date privind directia de deplasare a autovehiclului, integritatea instalatiei de franare (la autovehiculele cu instalatie de franare hidraulica), locul producerii impactului etc.;

- urme lasate de obiectele cazute din autovehicule sau de partile desprinse din acesta in momentul impactului sau franarii violente. Aceste urme au un caracter de provenienta dinamica, furnizand date referitoare la directia de inaintare, viteza de deplasare a autovehiculului, locul producerii impacului etc.;

- urme create prin contactul cu frecarea dintre diferitele parti componente ale autovehiculului implicate in accident sau intre autovehicule si alteobiecte (stalpi, garduri, pomi, cladiri).