Alcaloizi Heterociclici cu Nucleu Pirolizidinic

Noţiuni generale

Toxicologia,astăzi disciplină de sine stătătoare,a apărut initial ca o ramură a medicinii judiciare umane.Ulterior,a devenit un domeniu de studiu independent ,dar cu caracter interdisciplinar.Prin datele acumulate,prin problematica pe care o tratează,şi-a lărgit şi îmbogăţit permanent conţinutul dovedindu-şi pe deplin utilitatea.

Toxicologia se ocupa cu studiul substanţelor toxice si al intoxicaţiilor,incluzând cauzele şi mecanismul de acţiune al toxicelor in organism,simptomele,modificările morfopatologice şi mijloacele de prevenire şi combatere al intoxicaţiilor.

Un capitol larg al toxicologiei cuprinde studiul intoxicatiilor cu plante numit:Fitotoxicologie.

Fitotoxicologia are importanţă deosebită, în special pentru erbivore şi, în parte, pentru omnivore şi carnivore. Frecvenţa intoxicaţiilor cu plante este încă relativ crescută.

Plantele care pot produce stări patologice sunt numeroase, dependentă de condiţiile pedoclimatice, de anotimp, de condiţiile dar nominalizarea ca plantă toxică este relativă, deoarece toxicitatea este meteorologice, de acţiunile de fertilizare a solului, de gradul de poluare a atmosferei, de stadiul de dezvoltare.

În definirea plantelor care produc intoxicaţii s-a ţinut seama de o serie de criterii. Astfel, printre plantele toxice au fost incluse: plantele care produc îmbolnăviri în condiţiile consumului de fructe, seminţe, părţi aeriene sau rădăcini de către animalele sensibile; plantele care conţin factori care limitează sau inhibă performanţele morfoproductive optime ale animalelor; plante care conţin substanţe care interferează cu funcţia de reproducere şi care în anumite circumstanţe produc infecunditate.

Toxicitatea plantelor este influenţată şi de factori dependenţi de organism. În afară de diferenţa de receptivitate, unele animale nu au sensibilitate gustativă şi olfactivă care să le permită să discearnă plantele toxice. Din această categorie fac parte animalele lacome, cele care suferă de pervertirea gustului. Plantele toxice sunt consumate şi în cazul în care sunt amestecate cu alte plante a căror gust şi miros maschează proprietăţile organoleptice. Cazurile cele mai frecvente de intoxicaţie cu plante se întâlnesc la animalele tinere, în special la începutul perioadei de păşunat.

Pentru scăderea incidenţei intoxicaţiilor cu plante se impune: evitarea păşunilor pe care în anii anteriori s-au produs intoxicaţii, analiza botanică a păşunilor şi îndepărtarea plantelor toxice, scoaterea la păşunat în cazul folosirii de păşuni noi, timp de câteva zile a animalelor de reformă, evitarea scoaterii la păşunat a animalelor înfometate, cunoaşterea acţiunilor fitosanitare care s-au efectuat pe păşuni şi scoaterea animalelor la păşunat sau recoltarea de furaje după trecerea perioadei de remanenţă, terenurile din apropierea întreprinderilor care poluează atmosfera să nu aibă ca destinaţie cultivarea plantelor furajere.

Intoxicaţii cu plante care conţin alcaloizi

Alcaloizii, denumiţi şi baze organice sau vegetale, sunt compuşi naturali sau sintetici cu structură heterociclică şi cu azot în moleculă, cu reacţie bazică. Funcţia bazică, datorită grupării NH2, le conferă proprietatea de a forma săruri cu acizii organici, formă sub care se găsesc în plante.

Incidenţa alcaloizilor în regnul vegetal este foarte mare. După WILLAMAN şi SCHUBERT, citaţi de ZANOVSCHI şi colab. (1982), au fost găsiţi alcaloizi în peste 1 200 de specii de plante, aparţinând la 519 genuri din 91 de familii.

În prezent se cunosc peste 200 de alcaloizi. În general, alcaloizii sunt caracteristici pentru o anumită specie sau specii înrudite din aceeaşi familie. Foarte rar se întâlnesc aceiaşi alcaloizi la plante din familii diferite. Există cazuri în care la aceeaşi specie se întâlnesc mai mulţi alcaloizi neînrudiţi structural. Clasificarea alcaloizilor se poate face după criterii chimice, botanice şi farmacodinamice.

Clasificarea botanică se referă la natura plantelor producătoare de alcaloizi. Speciile cele mai bogate în alcaloizi aparţin familiilor: Ranunculaceae, Liliaceae, Papaveraceae, Solanaceae.

Clasificarea farmacodinamică se face în funcţie de acţiunea alcaloizilor asupra organismului. În principal acţionează asupra sistemului nervos central (efect stimulativ asupra cortexului: cocaina; bulbului: efedrina, lobelina; măduvei: stricnina; efect deprimant asupra cortexului: scopolamina; cortexului şi talamusului: derivaţii de opiu; bulbului: chinina, chinidina; măduvei: curara, cicutina), nervilor senzitivi, sistemului nervos vegetativ (ergotamina, ezerina, atropina, scopolamina, nicotina, sparteina), musculaturii (excitant prin sensibilizare la ionii de potasiu: veratrina, aconitina, colchicina), inimii (stimulent: cafeina, teofilina), mitozei (antimitotic, colchicina).