Antrax

DEFINITIE

Antraxul este o boala infectioasa sporadico-enzootica comuna animalelor domestice si salbatice,produsa de o bacterie denumita BACILLUS ANTHRACIS,caracterizata clinic prin evolutie acuta,septicemica,transmisibila la om.

Mai este denumita febra carbunoasa,carbine,boala scarmanatorilor de lana.

Antraxul este raspandit in toata lumea avand o incidenta mai mare in locurile umede,mlastini,unde pot fi transportati sporii bacteriei (forma de rezistenta) care provin din cadavrele animalelor imbolnavite de antrax.

In asemenea regiuni,bacilul antraxului poate sa reziste in sol si zeci ade ani

Importanta sanitara a antraxului este determinata de posibilitatea transmiterii la om,fiind frecventa ca boala profesionala (medici veterinari,personal ajutator,macelari,ciobani,etc.).

ETIOLOGIE

Agentul etiologic este Bacillus anthracis,bacterie cu o morfologie foarte caracteristica.

Se cultiva pe medii obisnuite,in bulion formeaza un depozit floconos la fundul tubului,iar pe agar colonii mari,albicioase-cenusii,cu margini neregulate, cu aspect ondulat.

Are capacitatea de a sporula in afara organismului animal,in contact cu oxigenul atmosferic sporuleaza si astfel supravietuieste zeci de ani.

Nisa lui ecologica este reprezentata de sol,motiv pentru care infectia cu antrax este considerata ,,infectie telurica’’

Rezistenta germenului in mediu este variabila.

Forma vegetativa este inactivata la temperatura de 55-600 C si de desinfectantele obisnuite in 15 minute. In cadavrele nedeschise,procesul de putrefactie distruge formele vegetative in 4-6 zile,mai repede in anotimpul calduros.

Sporii sunt foarte rezistenti. Uscaciunea ,putrefactia sau sucul gfastric nu au nici o influenta asupra acestora. Caldura umeda la 1000 C ii distruge in 5 minute,iar la cea uscata la 100-1200C rezista 3 ore.

PATOGENEZA

Dupa patrunderea in organism,sporii dezvolta forme vegetative,germinarea fiind rapida in conditii de umiditate,temperatura ,aerobioza si mediu nutritiv favorabil.

EPIDEMIOLOGIE

Sunt recptive toate mamiferele domestice si salbatice. Din punct de vedere epidemiologic cele mai expuse sunt erbivorele si in special rumegatoarele.

La carnivore,antraxul este corelat cu consumul de cadavre de rumegatoare bolnave.

Sursele de infectie sunt :

-permanente-solul contaminat cu spori de la animale bolnave sau cadavre (solul reprezinta rezervorul bolii).

-ocazionale-animalele bolnave (sangele ,tesuturile si toate secretiile sunt virulente),faina de oase si carne,pieile.

Aparitia bolii este sporadica rar enzootica,corelata cu sezonul de pasunat in special in veruile secetoase (ierbivorele ingereaza odatya cu plantele cantitati mari de pamant) sau cu cele cu ploi abundente (sporii din profunzime sunt vehiculati la suprafata solului de rame sau ca urmare a inundatiilor).

La om infectia se poate transmite de la animale cutanat (manipularea si jupuirea cadavrelor) pe cale respiratorie (prelucrarea lanii) sau digestiva (ingestia de spori).

Manifestari clinice la animale

Incubatia este in medie de 4-8 zile cu un minim de 2 zile si un maxim de aproximativ 15 zile.

La bovine.

Evolutie septicemica supraacuta-caracterizata prin modificarea brusca a starii generale cu aparitia de frisoane,cresterea temperaturii interne (41-420C),lipsa secretiei de lapte si incetarea rumegarii.Moartea se produce in cateva ore.

Evolutie septicemica acuta-debut asemanator cu cel din forma supraacuta, dar mai putin intens.

In 12-24 ore apar semne respiratorii si circulatorii,la acestea se adauga semne digestive.Moartea se produce in 2-3 zile.

Evolutie septicemica subacuta-denumita si antrax cu tumori. Destul de repede se instaleaza semne asemanatoare formei acute si moartea se poate produce in 4-5 zile.

La rumegatoarele mici (ovine,caprine).

Ovinele sunt animalele cela mai sensibile,boala imbraca forma fulgeratoare.

Manifestarile clinice sunt asemanatoare celor descrise la bovine,animalele sunt agitate,respiratie frecventa ,secretii mucosangvinolente sau hemoragice la nivelul orificiilor nazale si anale,tulburari urinare frecvente si precoce.

Moartea se produce in 24-48 ore.

La cabaline.

Semne digestive caracterizate prin colici frecvente si precoce si enterita hemoragica. Evolutia este mai lunga ,moartea poate apare in 3-6 zile.

La suine.

Estrem de rar sunt semnalate formele de evolutie acute,septicemice. Apare febra,dispneea,tulburari circulatorii,leziuni cutanate congestive sau hemoragice.Moartea se produce in 2-4 zile.

La carnivore

Simptome generale specifice unei septicemii hemoragice cu evolutie rapida,mortala. Debutul poate fi marcat de edemul gatului.