Bolile Chirurgicale ale Pielii la Animale

CAPITOLUL 1

ARGUMENT

1.1. ANALIZATORUL CUTANAT

Analizatorul cutanat are rolul de a culege excitatiile termice, tactile si dureroase având receptorii situati în piele, organ ce acopera întreg corpul si care împreuna cu fanerele constituie învelisul protector si sensibil al organismului.

1.1.1. PIELEA

Pielea este un organ conjunctivoepitelial neîntrerupt, care, la nivelul orificiilor naturale, se continua cu mucoasele cavitare. În general, ea este mai groasa în regiunile dorsale ale corpului pe fetele laterale ale membrelor (mai ales spre extrimitatea distala), iar în dreptul orificiilor naturale, în regiunile axilare, inghinale si perineala, precum si în zonele de flexiune ale articulatiilor, este mai subtire. La bovine, grosimea sa poate ajunge pâna la 5-7 mm (la masculi) în unele regiuni, în timp ce la restul speciilor este mai subtire.

Culoarea pielii variaza cu cantitatea de pigment melanic ce îl contine, desi este acoperita pe aproape întreaga suprafata de par, la rândul lui colorat.

În general pielea este întinsa, dar în cadrul unor specii exista si rase la care pielea prezinta cute permanente. Astfel la ovine, în regiunea interdigitala, pielea prezinta o inbaginare tubulara numita canal biflex, care se prezinta sub forma unui tub încovoiat, lung de 2, 5 –3 cm si cu un diametru de 6-7 mm.

În structura pielii se disting: un strat superficial, epidermul si un strat profund, dermul, care sunt legate de organele subiacente prin al treilea strat, hipodermul. Suprafata pielii este perforata de o serie de pori, care reprezinta orificiile de deschidere a glandelor proprii ale pielii si foliculilor rosii.

Epidermul (Epidermis). Formeaza patura protectoare, epiteliala, a pielii în continua refacere, fiind alcatuit dintr-unstrat bazal (sau generator), un strat mucos (sau spinos) la mijloc si un strat cornos, superficial. În unele regiuni stratul superficial de celule epiteliale se hiperplaziaza si se cornifica, dând nastere la o serie de formatiuni cornoase, cum sunt: cutia carnivorelor si iepurelui, coarnele rumegatoarelor si solzii de pe memebrele inferioare ale pasarilor. Tot din epiderm se mai diferentiaza: perii mamiferelor; penele pasarilorsi glandele proprii ale pielii.

Dermul (Corium). Este patura conjunctivoelastica, groasa si rezistenta, în interiorul careia se afla glandele pielii, radacinile perilor si ale penelor, muschii ce actioneaza asupra acestora, precum si vase sanguine, limfatice si nervi. Stratul sau superficial, care vine în raport cu membrana bazala se numeste stratul papilar (Stratum papillare), mai evident în regiunile în care stratul cornos al epidermului este mai dezvoltat (la copita si corn).

Hipodermul (Tela subcutanea). Este format din tesut conjunctiv lax, în care se formeaza, prin depunerea de grasime, paniculul adipos, diferit dezvoltat de la o specie la alta, iar la acelasi animal variabil cu diferitele regiuni corporale si cu starea de nutritie.

Prin modificarea sau dezvoltarea unor componente ale pielii, rezulta o serie de organe anexe (sau “productiuni”) ale pielii. În functie de structura, originea si rolul acestora, ele se sistematizeaza în productiuni cornoase (sau fanere) si formatiuni glandulare ale pielii.

1.1.2. PERII

Parul este o formatiune caracteristica mamiferelor, de natura cornoasa, filiform si flexibil, la care se disting:o portiune libera, numita tulpina ( sau tija) si o portiune înfipta în dern, numita radacina. În cresterea parului se remarca o periodicitate legata de anotimp, când parul este înlocuit în cea mai mare parte, fenomen cunoscut sub denumirea de”napârlire”.

În unele regiuni corporale, parul ia o dezvoltare foarte mare. Astfel, la cal, pe linia superioara a gâtului, parul devine lung si gros, constituind “coama”; firele din crestetul capului poarta denumirea de “mot”; cele mai lungi fire de par sunt cele din tegumentul cozii, organ folosit de animal ca mijloc de aparare împotriva insectelor.

Firele de par, la diferitele mamifere domestice, se pot deosebi în:par comun (de acoperire), care da culoarea animalului si care, la oaie, se gaseste pe fata si pe picioare, fiind denumit”jar”; par lung si gros, cum este cel din coada la cal si bou; lung, care acopera corpul oilor. În jurul ochilor, pe buze si pe barbie se întâlnesc, la unele specii, peri tactili, de lungimi diferite, grosi si rigizi.