Colica la cal

Investigarea şi managementul colicii medicale la cal

Termenul de „colică” se referă la durerea abdominală, ce poate avea diferite cauze. În unele

situaţii, precum volvulus intestinal, torsiune, invaginaţie şi unele tulburări topografice sau

obstrucţii non-strangulante este necesară intervenţia chirurgicală pentru a permite supravieţuirea

calului. Scopul referatului este descrierea celor mai frecvente cauze de colică, alături de o

sinteză a diagnosticului, managementului şi prevenţiei.

Cauzele medicale ale colicii:

Ulcerul gastric

Enterita anterioară #

Colica spastică

Timpanismul

Împâstarea cecală*

Colica de nisip

Infestaţia cu Cyathostomum sp. (strongilidoză intestinală)

Împâstarea curburii a doua pelvine a colonului ascendent

Displazia ventro-dorsală dreaptă (deplasarea nefrosplenică )*

Colită

Împâstarea colonului descendent*

Boala de iarbă a ecvinelor (Disautonomia ecvină)

Peritonita#

Abscese abdominale #

Neoplazii abdominale#

Mânji - Retenţia de meconiu

- Enterocolite

* Indică: poate necesita tratament chirurgical dacă nu răspunde la managementul medical.

# Indică: poate necesita laparatomie exploratorie pentru diagnostic şi management

Abordarea cazului de colică

Semnalmente

Vârsta – retenţia de meconiu, enterocolite şi invaginaţia afectează mânjii în perioada neonatală.

- caii tineri sunt predispuşi la parazitism şi ulcer gastroduodenal.

- lipoamele compresive sunt des întâlnite la animalele bătrâne.

- afecţiunile dentare la animalele bătrâne pot predispune la fecaloliţi şi enteroliţi.

Sex - rupturi uterine, hemoragie în urma ruperii arterei uterine şi torsiune de colon la iepe postpartum.

- hernia inghinală la tineretul sub 4 ani.

2. Istoric (anamneza)

Factorii predispozanţi pot fi reprezentaţi de modificări recente în management (ex. reducerea

timpului de păşunat/reducerea mişcării care poate avea ca rezultat împâstarea), păşunat excesiv

pe păşuni cu vegetaţie luxuriantă sau ingestia unui volum necorespunzător de cereale

(timpanism), tratamente antihelmintice necorespunzătoare (larve de Cyathostomum sp., colică

spastică, împâstarea ileonlui sau invaginaţie ileocecală), tratament recent cu antihelmintice la cai

cu parazitism masiv (ex. infestaţie cu Parascaris la mânji), tratamente cu antiinflamatorii

nesteroidiene (ulcer gastric, colită). Colica post-prandială şi/sau bruxismul (scrâşnirea dinţilor) pot indica ulcerul gastric. Colica recurentă poate fi asociată cu modificări topografice, abcese

intestinale, lipoame sau neoplazii. Severitatea semnelor colicii (ex. moderată, cum ar fi lovirile

ocazionale cu copita, frecarea şi privirea flancului, sau mai sever, incluzând trântirile violente),

durata şi progresia semnelor sunt importante în decizia adoptării unei intervenţii medicale sau

chirurgicale. Frecvenţa defecării şi natura fecalelor oferă, de asemenea, informaţii valoroase. O

cantitate redusă de fecale uscate şi acoperite cu mucus poate indica o motilitate gastrointestinală

redusă în caz de împâstare. Pierderea de fecale poate sugera că durerea abdominală este

datorată colitei.

3.Examenul fizic

Examinarea unui caz de colică ar trebui să includă evaluarea culorii mucoaselor aparente şi a

timpului de reumplere capilară, evaluarea calităţii pulsului, măsurarea frecvenţei cardiace,

frecvenţei respiratorii, temperatura rectală şi ascultaţia minuţioasă a toracelui şi abdomenului.

Sunetul de hipermotilitate intestinală poate fi asociat cu colica spastică sau timpanismul. Sunetul

intestinal diminuat (borborism) poate indica o obstrucţie fizică (împâstare sau torsiune) sau

obstrucţie funcţională (ileus) care se poate întâlni în caz de peritonită, enterită anterioară sau

boala de iarbă a calului. Această examinare iniţială de bază poate indica dacă există posibilitatea

existenţei unei leziuni ce necesită intervenţie chirurgicală, cum ar fi torsiunea obstructivă.

Compromiterea aportului sanguin într-o regiune a tractului gastro-intestinal va determina durere

severă, endotoxemie, tahicardie şi tahipnee şi mucoase cianotice (mucoase cu aspect

purpuriu/congestionat), cu un timp de reumplere capilară crescut (>2 secunde).

Examinarea mult mai detaliată ar trebui să cuprindă exploraţia transrectală, pentru a se identifica

prezenţa dilataţiei intestinului subţire sau gros, împâstarea sau modificările topografice ale

colonului. Intubaţia nazo-gastrică se foloseşte pentru identificarea refluxului gastric care indică

obstrucţia fizică sau funcţională. Abdominocenteza poate fi de asemenea efectuată; lichidul

serosangvinolent este asociat cu o leziune ischemică şi compromiterea peretelui intestinal.

Lichidul cu turbiditate crescută poate fi observat în peritonită. Lichidul obţinut la puncţia

accidentală a splinei este de culoare sangvinolentă închisă, cu hematocritul mai mare decât în

sângele periferic şi coagulează. În adevăratele cazuri de hemoperitoneu, uzual probele nu

coagulează. Analizele de laborator ale lichidului peritoneal (în mod particular pentru

numărătoarea celulelor nucleate şi proteina totală) sunt de mare ajutor, dacă sunt la îndemână.

În situaţia spitalizării, ecografia trans-abdominală poate identifica îngroşarea sau reducerea

motilităţii intestinale, creşterea volumului sau gradul de turbiditate al lichidului peritoneal şi

formaţiuni anormale din abdomen. Gastroscopia va facilita diagnosticul ulcerului gastric. Totuşi,

acest echipament este scump şi adesea nu este disponibil pe scară largă.