Diagnostic diferențial în bolile infecțioase la ovine

Este o boală infectocontagioasă produsă de un virus caracterizată prin erupție veziculo-pustuloasă cu localizări predominant bucale, podale, genitale, mamare și oculare.

Produce pierderi prin mortalitate la tineretul ovin, sacrificări de necesitate, cheltuieli cu profilaxia și combaterea.

Etiologie

Virus epiteliotrop, 158-252 nm, ADN, fam. Poxviridae, cultivabil pe culturi celulare, efect citopatic. Virusul prezintă rezistență mare la factorii fizico-chimici din mediul extern: 10 minute la 100 grade Celsius, în crustele uscate din adăpost rezistă de la un an la altul, dezinfectantele uzuale îl distrug.

Examen epidemiologic

Receptive în condiții naturale, oile și caprele, tineretul - mai receptiv și face forme mai grave de boală. Animalele din rasele perfecționate și cele cu stare rea de întreținere sunt mai receptive.

Surse de infecție

- primare: animalele bolnave care elimină virusul prin: lichidul rezultat în urma spargerii veziculelor, crustele care se descuamează, secrețiile lacrimale, jetaj.

- secundare: așternutul din adăpost (virusul rezistă până la un an) au un rol major în transmitere.

Patogeneză

În apariția leziunilor cutanate se succed aceleași faze ca și în variolă. După pătrunderea în organism, virusul de multiplică la poarta de intrare, după care trece în sânge, realizând viremie și leucopenie. Erupțiile secundare se localizează pe epiteliul tegumentar și al mucoaselor, unde, datorită evoluției stadiale rapide, surprinde prezența unor leziuni pustulo-crustoase.

Tablou clinic

Perioada de incubație este de 6-8 zile. Forma supraacută evoluează septicemic la miei. Starea generală este modificată, apare edemul botului, urmat de o erupție veziculo-pustuloasă pe buze și mucoasa bucală, limforeticulită regională, terminându-se prin moarte după 36-40 ore.

Forma acută și subacută prezintă mai multe localizări și poate evolua benign sau cu complicații.

Localizarea bucală - frecventă la miei, erupția apare pe fața internă a buzelor, pe limbă și pe gingii. Prin spargerea veziculo-pustulelor, apar ulcere acoperite cu depozite difteroide, urât mirositoare. Animalele prezintă jenă în prehensiune, masticație, deglutiție și slăbesc.

Localizarea podală evoluează singură sau asociată cu alte localizări. Extremitățile sunt calde și dureroase, după care apare erupția veziculo-pustuloasă în spațiul interdigital sau zona coronariană. Această localizare se complică cu germeni piogeni și bacilul necrozei, apărând inflamații purulente, necroze și dezongulări.

Localizarea mamară - la oile în lactație. Erupția apare pe mameloane, complicându-se cu mamite.

Alte localizări:

-genitale (erupții pe mucoasa vaginală și a furoului)

-oculare (conjunctivite, cheratite, panoftalmii).

Tablou morfopatologic

La examenul necropsic se constată, în afară de erupțiile tegumentare, leziuni rezultate în urma complicațiilor (leziuni ulcero-necrotice în prestomace, necroze hepatice, bronhopneumonie).

Examenul de laborator

Examenul histopatologic - leziunile eruptive în stadii diferite și incluziile specifice.

Examenul virusologic. Virusul se izolează pe culturi celulare renale de miel din broiaje de cruste în ser fiziologic, aseptizat cu antibiotice. Poate să producă efect citopatic după 4-6 zile.

Examenul biologic se efectuează pe miei, badijonându-se pielea și mucoasa bucală scarificate, cu o suspensie de cruste. Apar simptome caracteristice infecției naturale.

Diagnosticul diferential se face față de variolă, febra aftoasă, necrobaciloză și pododermatita infecțioasă.