Genul Salmonella

Caracterizarea genului Salmonella

1. DEFINIŢIE, ÎNCADRARE. ISTORIC.

Genul Salmonella aparţine familiei Enterobacteriaceae, regnul Procariota regăsindu-se în grupa bacteriilor de formă alungită dreaptă, gram negative , aerobe.

Eberth (1880) izolează prima specie de Salmonella de la un om cu febră tifoidă, iar Salmon şi Smith (1886) izolează, de la un porc bolnav de pestă, o bacterie denumită Bacterium suipestifer, (Bacterium cholerae suis) socotită în mod eronat ca agent etiologic al salmonelozelor. Lignieres (1900) propune ca aceşti germeni să fie încadraţi în genul Salmonella, în onoarea medicului veterinar, Daniel E. Salmon. Ulterior, s-au izolat diverse specii de Salmonella, unele patogene exclusive pentru om şi animale, iar altele comune.

Nomenclatura salmonelelor este o problemă controversată şi în timp s-au facut diferite încercări de sistematizare.

Pentru interpretarea corectă a nomenclaturii şi taxonomiei genului Salmonella, Tindall şi colaboratorii publică lista în conformitate cu regulile Comisiei Judiciare în care sunt incluse interpretările lui Le Minor şi Popoff (1987), precum şi cele ale lui Reevs şi colaboratorilor (1989).

Această listă cuprinde taxonomia genului, cu următorul conţinut:

Salmonella bongori (sinonim, Salmonella enterica subsp. bongori, si Salmonella choleraesuis subsp. bongori).

Salmonella enterica (sinonim Salmonella choleraesuis).

Salmonella enterica subsp. arizonae (Salmonella arizonae, si Salmonella choleraesuis subsp. arizonae).

Salmonella enterica subsp. diarizonae(sinonim Salmonella choleraesuis subsp. diarizonae).

Salmonella enterica subsp. enterica (sinonim Salmonella choleraesuis subsp. choeraesuis, Salmonella enteritidis, Salmonella paratyphi, Salmonella typhi, si Salmonella typhimurium).

Salmonella enterica subsp. houtenae (sinonim Salmonella choleraesuis subsp. houtenae).

Salmonella enterica subsp. indica (sinonim Salmonella choleraesuis subsp. indica).

Salmonella enterica subsp. salamae (sinonim Salmonella choleraesuis subsp. salamae).

Este foarte important de notat valabilitatea acestor nume publicate , fiind folosită de mulţi bacteriologi. În 18 martie 2005, o nouă specie, Salmonella subteranea a fost decoperită de Shelobolinasi colab. 2005, fiind publicată în lista de validare.

Infecţiile cu Salmonella au incidenţă crescută la toate speciile de animale datorită prezenţei ubicuitare a germenilor şi a existenţei purtătorilor.

Salmonelozele provoacă pierderi însemnate în efectivele contaminate datorită mortalităţii (care uneori poate fi considerabilă), avorturilor, întârzierilor în creştere, cheltuielile efectuate cu tratamentul şi cu aplicarea măsurilor de profilaxie. La acestea se adaugă importanţa sanitară, deoarece salmonelele de origine animală sunt adesea responsabile de toxiinfecţii alimentare la om, cu evoluţie gravă.

Datorită patogenităţii pe care membrii acestui gen o prezintă pentru om şi faptul că ei contaminează frecvent cele mai diverse produse alimentare, genul Salmonella prezintă interes deosebit pentru microbiologia alimentelor, în special a celor de origine animală..

2. HABITATUL

Salmonella enterica subspecia enterica este cea mai cuprinzătoare, incluzând 1435 serotipuri din 2435 descrise pâna în 1997. Ea reprezintă 90٪ din izolatele de la om şi animale cu sânge cald. Celelalte subspecii, ca şi Salmonella bongori, reprezintă un procent redus şi se izolează mai ales de la pasări, animale cu sânge rece şi din mediul înconjurător, de unde pot contamina rareori omul şi mamiferele.

Principalul habitat al salmonelelor este tractul intestinal al oamenilor şi animalelor. Toate serovarurile de Salmonella enterica subspecia enterica sunt patogene pentru om şi mamifere, în timp ce celelalte subspecii se întâlnesc preponderent la păsări şi animale cu sânge rece. Cele două surse majore, omul şi animalele, vor determina poluarea solului, apelor reziduale, apelor de suprafaţă în care pot supravieţui de la câteva luni până la câţiva ani de zile, dacă condiţiile de temperatură, umiditate şi pH sunt favorabile. În mediul înconjurător ele doar supravieţuiesc, multiplicarea lor nefiind semnificativă. Majoritatea serovarurilor nu au specificitate de gazdă cu excepţia serovarurilor S. typhi şi S .paratyphi cu specificitate pentru om, serovarul S.abortus ovis pentru ovine, serovarul S. typhi suis pentru suine, S. serovarul gallinarum şi S. serovarul pullorum pentru păsări.

Salmonelele ubicuitare cauzează diverse simptome clinice, de la infecţii asimptomatice până la sindroame typhoid-like la copii sau la animale cu înaltă susceptibilitate (soareci). La persoanele adulte salmonelele ubicuitare sunt în marea majoritate responsabile de toxiinfecţiile alimentare.