Hernia diafragmatică la animale de companie

Diafragma reprezintă un organ musculo-tendinos care separă cavitatea toracică de cavitatea abdominală și ajută la respirație.

Hernia diafragmatică este o afectiune caracterizata prin avansarea in cavitatea toracica, printr-un orificiu anormal, a unuia sau mai multor organe din cavitatea abdominala, in urma unui defect congenital sau cel mai des ca urmare a unui traumatism, in urma accidentelor auto, caderilor de la inaltime, loviturilor la nivel abdominal,etc. Odata cu ruperea diafgramei, conținutul abdominal, cum ar fi stomacul, ficatul și intestinele pot patrunde în cavitatea toracică si pot comprima plămânii, impedicand destinderea acestora si provocând tulburări respiratorii. Țesuturile abdominale pot irita mușchiul cardiac, ceea ce poate provoca un ritm cardiac anormal. Lichidul se poate scurge în cavitatea toracică din abdomen, complicând și agravând funcția cardiacă și pulmonară. Ca o urmare fireasca, pulmonul poate suferi diferite leziuni de tipul atelectaziei, edemului sau congestiei, ducand la o oxigenare deficitara a organismului.

Hernia diafragmatica reprezinta aproape exclusiv rezultatul unei leziuni traumatice la abdomen fiind frecventă la animalele de companie, accidentele de masina fiind responsabile pentru 85% din cazurile documentate într-un studiu.

Herniile diafragmatice pot fi de origine congenitală sau traumatică și de durată pot fi acută sau cronică.

Hernia diafragmatica congenitala

Câinii și pisicile se pot naste cu hernii diafragmatice pleuroperitoneale, hiatale sau peritoneopericardice. Herniile diafragmatice peritoneopericardice sunt cel mai frecvent defect diafragmatic congenital atât la câini, cât și la pisici.

Animalele cu hernie diafragmatica peritoneopericardica pot prezenta simptome respiratorii sau gastro-intestinale. Cu toate acestea, exista cazuri la caini si pisici cand nu prezinta semne clinice asociate cu hernia iar aceasta este descoperita întâmplător. Managementul conservator este o opțiune pentru animalele cu hernie diafragmatica peritoneopericardica care nu au semne clinice. Cu toate acestea, există întotdeauna posibilitatea dezvoltării unor probleme care pot pune viața animalului în pericol.

Hernia diafragmatica traumatica

Durata unei hernii diafragmatice fara ca aceasta sa produca semne clinice grave animalului poate varia de la câteva ore până la cativa ani. Un procent de 15% pana 25% din hernii sunt diagnosticate abia dupa cateva săptămâni de la accident. Animalele pot fi prezentate sub șoc acut după traumatism, sau hernia poate poate fi constatata intamplator. Animalele care suferă un traumatism prezinta adesea leziuni asociate (de exemplu, fracturi). Cu o hernie diafragmatică cronică, semnele clinice sunt cel mai adesea referente fie pentru sistemul respirator (dispnee, intoleranță la efort), fie pentru sistemele gastrointestinale (anorexie, vărsături, diaree, scădere în greutate, durere după ingerarea alimentelor) sau pot fi nespecifice (de exemplu, depresie). Multe animale cu hernii cronice nu sunt dispneice în momentul diagnosticării.

Animalele cu hernii diafragmatice traumatice recente sunt în mod frecvent in stare de șoc in momentul in care sunt prezentate pentru tratament. Prin urmare, semnele clinice pot include mucoase palide sau cianotice, tahipnee, tahicardie și/sau oligurie. Aritmiile cardiace sunt frecvente și asociate cu morbiditate semnificativă. Alte semne clinice depind de organele care au herniat și pot fi atribuite sistemului gastrointestinal, respirator sau cardiovascular. Ficatul este cel mai frecvent organ herniat, o afecțiune care este adesea asociată cu hidrotoraxul cauzat de ocluzia venoasă.