Hipovitaminoza A la păsări

INTRODUCERE

Hipovitaminoza A este o boală nutrițională relativ frecventă în unitățile de creștere intensivă a păsărilor dar mai ales în gospodăriile populației. Dacă în primul caz aceasta apare mai ales datorită condițiilor de depozitare a furajelor sau a diferitelor forme de administrare a vitaminei A și a amestecului insuficient al furajelor, în cel de-al doilea, cauza principală este adesea cantitatea insuficientă sau chiar lipsa vitaminei A din hrana administrată păsărilor.

Pe lângă acestea, un alt factor important ce trebuie luat în considerare este specia. Deseori în gospodării se cresc găini și curci la comun iar hrana este aceeași pentru ambele specii. Având în vedere că necesarul de vitamina A pentru curci este dublu față de găini. Nu trebuie excluse nici cazurile frecvente de deficiență ce au apărut la păsările de companie. Acestea din urmă sunt asemănătoare ca și cauzalitate cu cele din gospodării deoarece vitamina A de obicei lipsește cu desăvârșire din hrana animalelor. Proprietarii prost informați sau din ignoranță hrănesc păsările doar cu un anumit tip de semințe, ceea ce duce cu siguranță nu doar la hipovitaminoză A ci la mai multe deficiențe.

Hipovitaminoza A este o boală ce evoluează destul de lent însă importanța ei derivă din faptul că apare la un întreg efectiv ce s-a hrănit de la sursa deficitară și produce pierderi economice majore prin încetinirea creșterii, scăderea ouatului, leziuni ireversibile ce împiedică deplasarea și hrănirea păsărilor, scăderea imunității cu predispunerea efectivului la apariția unor boli infecțioase dar mai ales parazitare (coccidioză, ascaridioză).

VITAMINA A

Proprietăți și metabolism

Vitamina A (C20H29OH), cunoscută chimic sub denumirea de retinol, este un alcool monohidric nesaturat. Se găsește sub formă de cristale galben-pal, insolubile în apă dar solubile în grăsimi. Este distrusă rapid de oxigen, căldură, lumină și acizi. Prezența umezelii și a microelementelor reduce activitatea vitaminei A în furaje.

Vitamina A ca atare nu se găsește în plante sau produse din plante, însă precursorii ei, carotenii, apar în diferite forme. Acești compuși sunt cunoscuți ca provitamine A deoarece corpul le poate transforma în vitamina A activă. Carotenoizii pot fi împărțiți în 2 categorii: carotenii și xantofilii. Cei din urmă includ o mare varietate de compuși, de exemplu luteină, criptoxantină, zeaxantină, care în mare parte nu pot fi convertiți în vitamina A. Dintre caroteni, β-carotenul este cel mai important, formând principala sursă de vitamina A din hrana animalelor. Carotenii sunt ușor oxidați, mai ales în prezența căldurii, luminii, umezelii și a metalelor grele. Astfel, furajele expuse la aer și soare își micșorează repede conținutul de vitamina A, pierderi majore fiind înregistrate prin uscarea la soare a culturilor.

Păsările absorb xantofili și îi depozitează în țesuturi. Aceștia nu sunt transformați în vitamina A însă conferă culoarea galbenă a carcasei și a ouălor. Carotenii ce dau vitamina A sunt convertiți în intestine și absorbiți ca și vitamine. Principalul loc unde se absorb vitamina A și alți carotenoizi este mucoasa jejunului proximal. Carotenoizii pot fi convertiți în retinol și în alte organe precum ficatul. Retinolul rezultat în urma conversiei este apoi esterificat cu un acid gras cu lanț lung, de obicei palmitat.

Există și factori ce influențează absorbția carotenoizilor. Izomerismul cis-trans al acestora determină rata de absorbție, cu forma trans fiind absorbită mai eficient. Pe lângă acest factor mai sunt grăsimile din rație, antioxidanții însă nu se cunoaște sigur dacă aceștia din urmă au un efect direct asupra absorbției sau doar protejează vitamina A împotriva oxidării. Deficitul de proteine reduce absorbția carotenilor din intestin. Rata de conversie la

păsări a mg de beta-caroten în UI de vitamina A este de 1=1,667. Aceasta poate scădea odată cu creșterea aportului de beta-caroten din hrană, condiții de stres, diferite stări de boală.

Ficatul conține aproximativ 90% din rezerva de vitamină A a corpului, restul fiind stocat în rinichi, pulmoni, suprarenale și sânge, cu mici cantități în alte organe și țesuturi. Studii au arătat că ficatul poate stoca destulă vitamină A încât să protejeze animalul pe perioade lungi de deficiență în hrană.