Hipovitaminoza E și seleniu la bovine

Istoric

În anul 1922 Evans și Bishop au indentificat un compus lipososolubil care are însușiri antisterilice ,cunoscut astăzi sub denumirea de vitamina E ,ulterior Evans în 1936 a izolat α-tacoferolul,cel mai active biologic Alți tacoferoli au activitate biologic redusă, față de α-tocoferoi, respective 15-40% pentru β-tacoferol ,3-19% pentru γ-tacoferol

Sinonime pentru vitamina E ; vitamina antisterilică, tacoferol, vitamina fertilități , vitamina antidistrofică.

Multe dintre nutrețurile combinate folosite in hrana monogastricelor si a rumegatoarelor conțin cantitați mari de γ-tacoferol si mai putin α-tacoferoli. Vitamina E este foarte instabilă , oxidarea ei fiind favorizată de prezența mineralelor si a acizilor grași nesaturați.

Cele mai multe produse comerciale de vitamina E conțin DL-α-tacoferol acetat.

Etiologie. Necesarul organismului animal în tacoferili trebuie asigurat prin rații, animalele nedispunând de capacitatea de autosinteză a acestei vitamine. Necesarul, pe specii, este însa greu de precizat, fiind dependent de o serie de factori precum ;

-conținutul rației în lipide și, mai ales în acizi grași nesaturați, mărește nevoia organismului în vitamina E. Astfel la viței pentru 1g acizi grași nesaturați este necesar o suplimentare a rației cu 1,5-2.5 u.i. vitamin E Acidul linoleic reduce valorificarea din rație a tacoferolilor și marește necesarul in vitamina E cu 0,5 mg pentru 1g acid linoleic;

-disponibilitățile de selenium în rație , de aminoacizi sulfurațiți și de unele vitamine reduc necesarul de tacoferoli.

-existența antioxidanților sintetici sau naturali din rație reduce necesarul in vitamina E, prin substituire funcționala parțiala a tacoferolilor.

-starile de solicitare maresc necesarul de vitamină E.

Metabolism. Absorbția vitaminei E se face preponderant în intestinul subțire, sub forma de micelii, în prezenta sărurilor biliare si a sucurilor pancreatice; absorbtia tacoferolilor se face într-o proporție relative redusă (sub 40%), fiind dependent de factorii care afecteaza absorbția grasimilor Vitamina E poate fi depozitată in ficat ( care stochează cu atât mai multa vitamin E cu cat aceasta se gaseste in cantitați mai mari in hrană), in țesutul adipos și parțial in inimă si splină; aceste depozite se pot folosi in perioada de carență.

Vitamina E este un component vital al membranelor biologice , gasindu-se in cantitați mari in conținutul intracelular, precum și in țesutul adipos.

Interrelațiile vitaminei E cu alti nutrienți. Cerintele animalelor in vitamina E pot fi influențate de alți nutrienți precum; seleniul ,acizi grași polinesaturați, aminoacizi sulfurați ,fierul ,vitaminaa, colina, si zincul Seleniul este component al glutation peroxidazei și in carența vitaminei E previne peroxidarea grăsimilor.Vitamina E este necesară pentru creșterea concentrației acizilor grași polinesaturați , proprietațile antioxidante sunt benefice ,in acest caz, cunoscută fiind susceptibilitatea acizilor grași polinesaturați față de oxidare. Carența in vitamina E , impune o sporire a fierului la tineretul nou născut; purceii nou născuți carențați in vitamina E , prezintă simtome de intoxicație cu fier si mor , cand li se aplica intramuscular, suplimente cu fier. Interrelațiile dintre vitamina A si E sunt recunoscute de mult timp ,vitamina E amând în acest caz un rol antioxidant fața de vitamina A. Carența în colină determină leziuni la nivelul ficatului, leziuni care pot fi prevenite printr-un supliment de vitamin E.