Impactul producției de carne asupra mediului

În ultimii ani productia de carne a crescut datorită cererilor mari pe piată, pentru a face fată cerintelor producătorii sau extins si in cresterea si dezvoltarea fermelor.Totodată dezvoltarea si marirea numărului de efective din ferme duce la un grad de poluare mai ridicat si mai nociv asupra mediului.

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieţii sau funcţia naturală a ecosistemelor (organismele vii şi mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, cea mai mare parte a substanţelor poluante provine din activităţile umane.

Emisiile de gaze de seră din zootehnie sunt printre cei mai serioşi şi semnificativi contribuitori la încălzirea globală. Agricultura cu animale este responsabilă pentru 14-18% din emisiile globale de gaze de seră, mai mult decât emisiile tuturor vehiculelor şi a celorlalte forme de transport motorizat.

Alte dovezi despre impactul producţiei de carne asupra schimbării climei includ:

- producţia de carne duce la emisiile de oxid de azot şi metan, care sunt gaze de seră mult mai

puternice decât dioxidul de carbon.

- producţia globală de carne a crescut peste dublu din 1970, şi se prevede să se dubleze din

nou până în 2050.

- păşunatul şi necesarul de hrană pentru producţia de carne la scară mare duce la despăduriri.

- industria zootehnică foloseşte disproporţionat terenul, apa proaspătă şi energia, şi este o

cauză majoră a poluării în întreaga lume.

- sectorul zootehnic este unul din primii doi sau trei contribuitori semnificativi la problemele serioase ale mediului, de la nivel local, la nivel global

Industria carnii este de asemenea unul dintre principalii responsabili pentru emisiile de gaze cu efect de sera, cauzand 18% din emisiile de gaze ale lumii. Un consum de carne mai mic cu 30% ar reduce numarul deceselor premature din cauza bolilor de inima cu pana la 17%, echivalentul a 18.000 de decese pe an.

Pluarea în industria alimentară.

Poluarea este fenomenul prin care aerul se incarca cu substante straine daunatoare vietii Acestea isi modifica compozitia sa naturala, atunci cand este patruns de elemente straine ce au efect daunator asupra plantelor si animalelor.

Microorganismele sunt raspandite pretutindeni in natura unde joaca un rol biologic essential in desfasurarea a numeroase fenomene. Astfel microorganismele sunt cele care realizeaza amelioararea fertilitatii solului ca si in transformarea solului, ca si transformarea materialelor organice vegetale sau animale prin procese de putrefractie sau de fermentatie.

Numeroasa specii de microorganisme sunt utilizate in diverse procese industriale ca cele de fabricare a vinului si a berii, a antibioticelor, a unor produse alimentare s.a. Dar existenta in natura a microorganismelor este de cele mai multe ori nedorita.Unele desi nu se pot dezvolta in alimente, pot supravietui un timp si sunt doar transmise pe aceasta cale; altele gasind conditii favorabile de dezvoltare, chiar si in cazul unui numar initial redus, se inmultesc si provoaca degradarea produsului in care au proliferat.

Pentru acest motiv, fenomenul alterarii alimentelor constitue principala cauza a unor pagube determinate de dezvoltarea microorganismelor. Alimentele pot fi insa contaminate si cu germeni patogeni si in aceasta situatie ele devin agentii transmitatori sau cauzator a unor boli.

In functie de intenstatea actiunii, agenti fizico-chimici ( temperature, tensiune de oxgen, umiditate, presiune osmotica, concentratie de ioni de hidrogen (pH)etc.), pot avea asupra metabolismului bacteriei efecte favorabile sau daunatoare.In afara unor limite maxima si minima, intre care dezvoltarea este posibila, actiunea unui agent fizico-chimic este nociva. Intre aceste limite exista o zona optima in care efectele favorabile sunt maxime, asigurand dezvoltarea si viata normala a celulelor bacteriene. Actiunea nociva are ca rezultat oprirea dezvoltarii bacteriilor, care pot fi reversibila (inhibare) sau ireversibila (omorare), dupa cum componentele celulare indispensabile au suferit sau nu modificari incompatibile cu viata.

In industria alimentara se utilizeaza, prin dirijare corespunzatoare, atat efectele favorabile cat si cele nocive ale agentiilor fizico-chimici, dupa cum microorganismele sunt folosite in scopul tehnologiei sau sunt daunatoare, ar dezvoltarea lor trebuie oprita.