Jigodia - Boală infecțioasă

Medicina veterinară este știința care se ocupă cu cercetarea și vindecarea bolilor animalelor, cu protecția și îngrijirea corespunzătoare a lor, de asemenea și cu controlul alimentelor de origine animală. Medicina veterinară poate fi definite ca fiind prevenirea, tratară și controlul bolilor la animale. În prezent medicii veterinari pot să prevină apariția unor asemenea boli prin vaccinare. Ei pot să le trateze cu medicamente și prin intervenții chirurgicale și pot să le controleze prin carantină (izolarea animalelor infectate), curățenie și igienă sporită și eutanasie (omorârea fără dureri a animalelor infectate).

Astăzi, medicii veterinari tratează animalele de companie rănite sau bolnave, iar fermierii, pentru care animalele reprezintă sursa de venit, se bazează și mai mult pe aceștia. Peste tot în lume, medicii veterinari sunt profesioniști respectați, care cer un preț mare pentru serviciile și cunoștințele lor. Însa nu demult medicina veterinară avea un statut inferior comparative cu medicina umană. De fapt, medicii adesea tratau animale pe lângă oameni, ca un fel de activitate secundară. Încă din 1927, de exemplu, Prințul Țării Galilor a chemat un medic pentru a trata un cal și un medic veterinar doar pentru “consultare”.

În Evul Mediu (circa 500- circa 1500) medicina veterinară nu era la modă, fiind considerată nedemnă de atenția oamenilor învățați. În schimb, tratarea cailor și a bolilor acestora revenea potcovarului sau fierarului.

Din cele 200 de boli de animale cunoscute astăzi, aproximativ jumătate pot fi transmise oamenilor. Aceste boli, numite zoozone, cuprind salmoneloza, o infecție bacteriană contactată prin consum de carne infectată și impetigo- boală micotică care poate fi contactată prin apropierea de pisici și alte animale.

Boală infecțioasă sau boală contagioasă, boală molipsitoare, boală transmisibilă, boală infecto-contagioasă, este cauzată de un agent biologic (virus, bacterie, parazit mono sau multicelular, ciupercă, insectă, o fracțiune de proteină faţă de care organismul atacat, în cadrul unui complex de împrejurări, nu este capabil să se apere.

Bolile infecțioase afectează omul, animalele, plantele, insectele, chiar și bacteriile (viruși bacterieni). Ele pătrund în corp prin anumite „porți de intrare”, fiind transmise direct, de la persoană la persoană, sau prin vectori.

Carnivorele reprezintă un ordin de mamifere care se hrănesc cu carne, având carnasiere și canini lungi și ascuțiți. Carnivorele crescute în captivitate nu supraviețuiesc în sălbăticie.

Caracteristicile esențiale ale ordinului, caracteristici care au dus la crearea acestuia și încadrarea sa cu specii sunt:

- pielea cu păr; cel mult amfibii; dentiție heterodontă și difiodontă;

- membrele anterioare și posterioare terminate cu gheare

- mamifere neadaptate la zbor (fără patagiu); înălțimea mandibulei în dreptul caninului mai mică decât înălțimea mandibulei măsurată în dreptul ultimului molar

- urechile mai scurte decât două lățimi. Incisivii superiori nu au formă de daltă, lipsește a doua pereche de incisivi de la fața lor linguală;

- două sau mai multe perechi de incisivi superiori; diastema absentă;

- caninii superiori mari și proeminenți, precedați de trei perechi de incisivi mici; capul rotund și botul scurt.

Acest ordin cuprinde aproximativ 260 de mamifere. Dantura lor este mai bine dezvoltată ca la alte mamifere, în special caninii și carnasierele. Creierul anterior este bine dezvoltat. Ele se împart în mai multe familii, cele mai cunoscute fiind felidele, ursidaele, hyaenidaele și canidele.

Boala Carre (Jigodia) este o boală infecto-contagioasă, endemico-epidemică, de natură virotică, cu evoluţie acută sau subacută, specifică carnasierelor, caracterizată clinic prin sindrom de febră însoţit de catâr al mucoaselor, la care se pot asocia tulburări oculare, digestive, pulmonare, cutanate şi nervoase de intensitate variabilă.

Apare frecvent la câinii tineri, în vârstă până la 2 ani, mai rar la cei între 2-4 ani și foarte rar la câinii bătrâni. În perioada alăptării cățeii se îmbolnăvesc excepțional de rar și numai atunci când trăiesc într-un mediu prea infectat. În schimb boala este foarte frecvență la cățeii înțărcați în vârstă de 2-4 luni. Câinii de rasă pură sunt mai sensibili la virusul jigodiei decât cei de rasă comună.

Infecția în jigodie se produce fie direct prin contactul unui câine sănătos cu unul bolnav, fie indirect prin intermediul omului, al animalelor, al obiectelor care au venit în contact cu câinele bolnav de jigodie. În afară de aceasta, la apariția bolii contribuie și factorii care slăbesc organismul și-i micșorează rezistența față de boală ca: frigul, umezeala, aglomerările, hrănirea săracă, lipsită de vitamine, înțărcarea bruscă, adăposturile proaste, viermii intestinali, schimbarea mediului.

CAPITOLUL I BOALĂ INFECȚIOASĂ

Boală infecțioasă sau boală contagioasă, boală molipsitoare, boală transmisibilă, boală infecto-contagioasă, este cauzată de un agent biologic (virus, bacterie, parazit mono sau multicelular, ciupercă, insectă, o fracțiune de proteină faţă de care organismul atacat, în cadrul unui complex de împrejurări, nu este capabil să se apere.

Bolile infecțioase afectează omul, animalele, plantele, insectele, chiar și bacteriile (viruși bacterieni). Ele pătrund în corp prin anumite „porți de intrare”, fiind transmise direct, de la persoană la persoană, sau prin vectori.