Nematodoze la pești

Viermii nematozi sunt cei mai frecvenți parazoți ai peștilor, unii putând fi agenții unor îmbolnăviri grave.

Nematodozele frecvente la pești sunt: ascaridioza, anisakioza, anguillicoloza, cistidicoloza. fllometroza, hepaticoloza ș. a. Unele dintre acestea pot avea implicații economice prin pierderile ce le produc în populațiile piscicole infestate sau prin deprecierea calității peștelui, altele pol constitui pericol pentru om.

ASCARIDIOZA

Ascaridioza este o nematodoză intestinală, provocată peștilor de viermi nematozi aparținând, în mare parte, ord. Ascaridida (Bauer, O.N.,1987).

Parazitoza, foarte răspândită, afectează atât specii de pești marini, cât și dulcicoli, din toate categoriile de ape, inclusiv din culturi.

Etiologie

Agenții provocatori sunt specii de viermi aparținând genurilor Contracaecum, Camallanus, Cucullanus, Goezia,, Raphidascaris, Rhabdochona, Spinitectus:

-Contracaecum aduncum Rudolphi, 1805 (syn. Ascaris adunca Rudolphi, 1805);

-Contracaecum bidendatum Linstow, 1899 (syn. Ascaris bidendatum Linstow, 1899)

-Camallanus lacustris Zoega, 1776;

-Capillaria brevispicula Linstow, 1837;

-Cucullanus dogieli Krotas, 1959;

-Goezia ascaroides Goeze, 1782 (syn. Ascaris ascaroides Goeze, 1782);

-Raphidascaris acuș Bloch, 1779 (syn. Ascaris acuș Bloch, 1779);

-Rhabdochona denudata Dujardin, 1845;

-Spinitectus inermis Zeder, 1800.

Contracaecum aduncum (fig. 12.6) parazitează ca adult, în intestin și apendici pilorici la pești marini precum aterina (Atherina mochon pontica Eîchwald, 1831), hamsia (Engraulis encrasicholus ponticus Alexandrow, 1927), scrumbia de Dunăre (Alosa pontica pontica Eichwald, 1938) ș.a.. Larvele pot parazita în mezenter, ficat, mușchi, la clupeide, salmonide, gadide, gobiide și alți pești.

Contracaecum bidendatum (fig. 12.6) parazitează, ca adult, în intestin la cegă {Acipenser ruthenus ruthenus L., 1758) și alți sturioni.

Aceste două specii de viermi se aseamănă mult, caracterele de diferențiere fiind legate de forma extremității cefalice și terminale, mărimea celor doi apendici (esofagian și intestinal), numărul palpilor anali, morfologia aparatului sexual.

Sunt viermi fîlamentoși, alb-crem, cu lungimea variind între 24,0 - 36,0 mm la femele și 18,0 - 33,0 mm la masculi; extremitatea cefalică de formă hexagonală la C. aduncum și sferic-alungită la C. bidendatum^ este înconjurată de 6 buze — 3 principale, 3 intermediare; partea terminală a corpului este ascuțită la prima specie și rotunjită la cea de a doua; apendicele esofagian este mai scurt ca cel intestinal la C. aduncum și invers, Ia C. bidentatum.

în cazul speciei Contracaecum aduncum, ciclul de dezvoltare se desfășoară cu participarea a trei gazde:

- gazda intermediară primară, reprezentată de specii de copepode, izopode,

gasteropode, polichete;

- gazda intermediară secundară (sau de acumulare), reprezentată de diferite specii de

pești, crabi, creveți;

- gazda definitivă, reprezentată de specii de pești răpitori aparținând clupeideior, gadidelor, etc.