Paratuberculoza în România

Referat
8/10 (1 vot)
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 25 în total
Cuvinte : 5274
Mărime: 50.08KB (arhivat)
Publicat de: Voicu Sîrbu
Puncte necesare: 8
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: dr. Ioana Corbu

Extras din referat

Paratuberculoza – este infecţia naturală cu Mycobacterium avium subsp. paratuberculosis, evoluează cronic şi este întâlnită la bovine, bubaline, ovine, caprine şi după cum a observat Dorofee şi colab. (1949), şi la unele ungulate sălbatice: zebră, antilopă, Tiganov şi colab. (1950). Iakinina (1954) au semnalat şi descris boala şi la cămilă.

Paratuberculoza bovină

Paratuberculoza, cunoscută şi sub numele de „enterită cronică hipertrofiamă", „enterită paratuberculoasă bovină” sau „ boala lui Johne" este o boală infecţioasă a rumegătoarelor, îndeosebi a celor mari (bovine), caracterizată prin diaree intermitentă progresivă până la caşectizarea animalului şi prin leziuni de enterită proliferativă.

Istoric

Deşi cunoscută de multă vreme, boala este descrisă ca entitate infecţioasă în 1895 de către Johne şi colab., care o atribuie bacililor acidorezistenţi prezenţi în mucoasa intestinală lezată. În 1905, Bang reproduce boala la viţei şi stabileşte că bacilii acidorezistenţi din mucoasa intestinului lezat sunt diferiţi de bacilii tuberculozei, fiind nepatogeni pentru cobai şi iepuri. Cultivarea acestor germeni este realizată în 1912 de Twort şi colab., care au propus ca boala să fie denumită paratuberculoză. Ulterior, boala a fost semnalată în toate continentele, mai frecvent fiind diagnosticată la taurine în America de Nord, Europa Centrală, Africa de Sud. în ţara noastră, s-au semnalat doar cazuri sporadice de paratuberculoză la bovine (Laslo, 1929; Popovici, 1935; Sălăgeanu şi colab., 1954).

Răspândire şi importanţă

Paratuberculoză este răspândită pe tot globul, mai frecvent în Europa Occidentală, de unde, prin animalele de rasă s-a extins în toate ţările globului pământesc.

Importanţa economică a paratuberculozei este dată de pierderea tuturor animalelor afectate - boala nu este tratabilă - ca şi de cheltuielile cauzate prin aplicarea măsurilor de profilaxie şi combatere.

Se consideră că omul nu este receptiv la infecţia cu Mycobacterium paratuberculosis, dar se pare, după Herman - Tylor (2000), că există pe baza similitudinii anatomoclinice, o identitate între agenţii etiologici ai paratuberculozei şi a bolii Crohn de la om.

Etiologie

Agentul cauzal este Mycobacterium avium subsp. paratuberculosis, încadrat în complexul Mycobacterium avium - intracellulare, cunoscut şi sub numele de „ bacilul lui Johne", un germene bacilar, fin, imobil, nesporulat, necapsulat, acido-alcoolo-rezistent. Acidorezistenţa este inconstantă, semnalându-se, pe de o parte, tulpini polimorfe, care nu se colorează uniform prin metoda Ziehl - Neelsen şi pe de altă parte, tulpini neacidorezistente. În organismele infectate bacilii sunt, de obicei, localizaţi în intestin şi în limfonodurile mezenterice, destul de frecvent în tonsile şi limfonodurile retrofaringiene (Stuart, 1965) şi, mai rar, în alte organe. în frotiurile din produsele patologice se prezintă sub formă de grămezi, mai mult sau mai puţin compacte. Cea mai importantă trăsătură a lui Mycobacterium avium - subsp. paratuberculosis este micobactin - dependenţa (micobactina este, din punct de vedere biochimic, un celat fier - proteină, sintetizat de majoritatea micobacteriilor), germejul nu produce sau produce micobactina în cantităţi insuficiente pentru cultivarea „in vitro".

Se cultivă greu în condiţii de laborator. Creşterea este favorizată prin adăugarea la mediile folosite pentru cultivarea bacilului tuberculozei de extracte din alţi germeni acido¬rezistenţi, în mod curent extract de Mycobacterium phlei. Pe mediile lichide se dezvoltă în 3-4 săptămâni sub forma unei membrane, care în timp se îngroaşă şi se încreţeşte, iar pe mediile solide, după 4-8 săptămâni iniţial în colonii rotunde neaderente, care ulterior sunt unite de o membrană albicioasă, uscată. Goldsenhoven şi colab. (1960), descriu la Mycobacterium paratuberculosis două tipuri distincte: un tip bovin sau clasic şi un tip ovin care se poate dezvolta şi în colonii pigmentate în portocaliu. Bovideele se îmbolnăvesc exclusiv cu tipul bovin, în timp ce ovinele şi caprinele se pot infecta cu ambele tipuri. Antigenic, Mycobacterium paratuberculosis se înrudeşte cu Mycobacterium avium.

Preview document

Paratuberculoza în România - Pagina 1
Paratuberculoza în România - Pagina 2
Paratuberculoza în România - Pagina 3
Paratuberculoza în România - Pagina 4
Paratuberculoza în România - Pagina 5
Paratuberculoza în România - Pagina 6
Paratuberculoza în România - Pagina 7
Paratuberculoza în România - Pagina 8
Paratuberculoza în România - Pagina 9
Paratuberculoza în România - Pagina 10
Paratuberculoza în România - Pagina 11
Paratuberculoza în România - Pagina 12
Paratuberculoza în România - Pagina 13
Paratuberculoza în România - Pagina 14
Paratuberculoza în România - Pagina 15
Paratuberculoza în România - Pagina 16
Paratuberculoza în România - Pagina 17
Paratuberculoza în România - Pagina 18
Paratuberculoza în România - Pagina 19
Paratuberculoza în România - Pagina 20
Paratuberculoza în România - Pagina 21
Paratuberculoza în România - Pagina 22
Paratuberculoza în România - Pagina 23
Paratuberculoza în România - Pagina 24
Paratuberculoza în România - Pagina 25

Conținut arhivă zip

  • Paratuberculoza in Romania.doc

Alții au mai descărcat și

Bolile Chirurgicale ale Pielii la Animale

CAPITOLUL 1 ARGUMENT 1.1. ANALIZATORUL CUTANAT Analizatorul cutanat are rolul de a culege excitatiile termice, tactile si dureroase având...

Bolile aparatului digestiv la animale

CAPITOLUL I DIGESTIA Prelucrarea furajelor în organismul animal se realizeaza prin mijloace mecanice de triturare si maruntire (dintii, limba),...

Fiziopatologia reacției inflamatorii

Inflamatia reprezinta un complex de reactii locale si generale ale organismului ca raspuns la actiunea agentilor patogeni, care include pe de o...

Bolile aparatului cardiovascular, sângelui și organelor hematopoetice

CAPITOLUL I ARGUMENT Cardio si angiopatiile acute si cronice sunt destul de frecvent întâlnite la toate speciile, producând pierderi sensibile...

Abordarea și contenția animalelor

1ABORDAREA ANIMALELOR • Scop: apropierea examinatorului de animal; • Se executa: întotdeauna în prezenta proprietarului sau a îngrijitorului; •...

Insuficiență hepatică - etiopatogeneza și complicații

1. INTRODUCERE Insuficienţa hepatică este un sindrom , care rezultă din funcţia hepatică inadecvata. Aceasta poate fi rezultatul distrugerii...

Lactoza și acidul lactic

LAPTELE IN ANTICHITATE Cele mai vechi informatii despre productia de lapte si prelucrarea laptelui se refera la laptele de vaca.Ele ar proveni de...

Fiziopatologia Edemelor

1. Edeme – generalităţi Reţinerea apei în organism este rezultatul infiltraţiei de lichid în ţesuturi determinând apariţia edemului. Ea...

Te-ar putea interesa și

Boli Infecțioase

BOLILE INFECŢIOASE sunt alterări datorate multiplicării agenţilor patogeni (microorganisme, prioni) ce realizează infecţia prin pătrundere,...

Ai nevoie de altceva?