Rolul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentelor EFSA și a Sistemului Rapid de Alertă în gestionarea riscurilor asociate consumului de produse alimentare

Integrarea României în Uniunea Europeană este un proces care a început cu aderarea României la Uniunea Europeană. Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Această dată a fost propusă la summitul de la Salonic din 2003 și confirmată la Bruxelles pe 18 iunie 2004. Raportul de țară privind progresele României din octombrie 2004 a afirmat de asemenea data de 1 ianuarie 2007 ca dată de aderare pentru România și Bulgaria. Cele două țări au semnat Tratatul de aderare pe 25 aprilie 2005 la Abația Neumünster din Luxemburg.

După semnarea Tratatului de aderare la 25 aprilie 2005, România a devenit stat în curs de aderare, obținând statutul de observator activ la nivelul tuturor instituțiilor comunitare (mai cu seama cele sanitar veterinare), fiind necesară asigurarea prezenței reprezentaților români la nivelul instituțiilor europene și al grupurilor de lucru ale acestora. Statutul de observator activ a permis României să își exprime punctul de vedere, fără drept de vot, în procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar, putând astfel influența aceste decizii și promovându-și interesele naționale.

După aderare, România a trecut de la statutul de observator activ la cel de membru cu drepturi depline. România a devenit a șaptea țară din UE după numărul de locuitori. Țara desemnează 35 de deputați pentru Parlamentul European, dar numărul acestora va scădea printr-o reorganizare a locurilor din Parlament stipulată în Tratatul de la Nisa. Limba română a devenit una dintre limbă oficială|limbile oficiale ale Uniunii (a șaptea după numărul de vorbitori, în concurență strânsă cu olandeza, urmând ca oricare cetățean al UE să se poată adresa instituțiilor în această limbă. Aderarea nu înseamnă doar armonizarea legislației cu cea europeană ci și implementarea cerințelor acesteia în toate domenile/etapele ,chiar și în cele de producere, prelucrare, distribuție și punere pe piață a alimentelor și hranei pentru animale, destinația sau administrarea animalelor pentru producția de alimente. Implementarea cu succes a unui program de siguranță a alimentului necesită colaborarea celor trei sectoare: autoritățile guvernamentale, industria alimentară și consumatorii.

5

Întreaga funcționare a societății depinde atât de asigurarea necesarului de hrană (securitate alimentară), cât și de calitatea și siguranța alimentelor consumate de oameni, începând de la producerea hranei pentru animale, creșterea animalelor, producerea de materii prime, producerea și procesarea alimentelor, transport, depozitare, comercializare - consum.

Consumatorii europeni doresc ca alimentele să fie sigure și sănătoase. Preocuparea majoră a UE este aceea de a se asigura că alimentele consummate sunt toate la același nivel al standardelor, pentru toți cetătenii săi, indiferent dacă alimentele sunt produse în interiorul UE, sau sunt importate.

Siguranța alimentară reprezintă o prioritate de varf pentru UE.Reglementările aferente s-au consolidate și înăsprite din anul 2000 încoace, în scopul asigurarii că alimentele consumate de cetățenii europeni sunt extrem de sigure. Acest nou mod de abordare mai sunt integrate: furajele și alimentele ce sunt urmărite cu mare grija. Autoritățile UE evaluează cu atenție riscurile și caută să obțină cel mai bun aviz științific, înainte de a impune restricții, sau de a aviza, la randul sau, orice produs, ingredient, aditiv, sau OMG. Aceste lucruri se aplica tuturor furajelor și alimentelor, indiferent de unde ar proveni ele, dinăuntrul, sau dinafara UE. Siguranța nu înseamnă însă uniformitate.UE promovează diversitatea, bazată pe calitate. Legislația europeană protejează alimentele traditionale și produsele provenind din anumite zone geografice, asigurând consumatorii cu informații care să-i ajute să le poată distinge de falsuri. UE își încurajează tot mai insistent fermierii să se concentreze asupra calității, nu numai a alimentelor, dar și a mediului în care își realizează produsele. UE respectă și dreptul consumatorului la alegere bazată pe informație. Încurajează dezbaterile publice, cere etichetare informativă și publică avizele stiintifice pe care le primește, astfel încat consumatorii să poată avea încredere în alimentele pe care le consumă. Toate informațiile, publicațiile datelor științifice și multe alte activități legate de mediul sanitar veterinar le asigură,, Autoritatea Europenă pentru Siguranța Alimentelor (EFSA) și a Sistemului Rapid de Alertă în gestionarea riscurilor asociate consumului de produse alimentare‟‟.