Tipuri de leziuni și modificări ale pielii

INTRODUCERE

Pielea este cel mai mare organ al corpului, cu multe funcții diferite ca termoreglare, protecție imunitară, percepție senzorială, producție de vitamina D și acționează ca o barieră între animal și mediu. Pe lângă toate aceste funcții importante și bolile care afectează direct pielea, poate împărtăși sau reflecta, de asemenea, procesele patologice din alte țesuturi. Datorită acestor caracteristici, problemele dermatologice sunt printre cele mai frecvent observate tulburări în spitalele veterinare. Este important ca medicul veterinar să cunoască și să înțeleagă despre fiziologia pielii și despre cele mai frecvente tulburări dermatologice care afectează câinii și pisicile.

STRUCTURA PIELII

Pielea este împărțită în trei straturi: epidermă, dermă și hipodermă . Epiderma, stratul exterior al pielii, este compusă din keratinocite, melanocite și celule Langerhans. Keratinocitele sunt, de asemenea, eliminate în straturi în epidermă. Cel mai adânc, stratul bazal, este format dintr-un singur rând de keratinocite germinative și conține, de asemenea, melanocite. Aceste keratinocite germinative generează celelalte straturi prin diviziune celulară și diferențiere. Următorul strat, stratum spinosum, diferă de stratul bazal prin prezența joncțiunilor intercelulare. Celulele Langerhans sunt, de asemenea, prezente în acest strat. Stratum granulosum se caracterizează printr-o cantitate mare de granule de keratohialină în interiorul keratinocitelor, care sunt importante în procesul de keratinizare a pielii. Stratum corneum, stratul epidermic exterior, este compus din keratinocite în gradul lor maxim de diferențiere (corneocite), intercalate în matricea lipidică [1].

Dermul, stratul de sub epidermă, este compus dintr-o matrice conjunctivă în care se găsesc fibre reticulare, elastice și de colagen. Structura celulară a dermului este compusă din fibroblaste, mastocite și histiocite. De asemenea, conține apendice epidermice (păr, unghii, glande sebacee și sudoripare), mușchii pili erectori, vase de sânge și limfatice.

Hipodermul sau țesutul subcutanat oferă sprijin și amortizare împotriva traumelor fizice. Este compus dintr-un țesut conjunctiv liber și fibre elastice intercalate de adipocite [1]. Foliculii de păr prezintă cicluri de activitate care duc la formarea părului.

Anagen este o perioadă de creștere activă atunci când se formează un nou fir de păr. Catagenul este atunci când creșterea părului se oprește și apar modificări degenerative la baza foliculului.

Telogenul reprezintă o perioadă de inactivitate a foliculilor, când părul este înlocuit, astfel încât unul nou să poată începe să crească [1]. Activitatea ciclului de păr, la unele rase de câini, este strâns legată de variația temperaturii și de fotoperiadă, ceea ce duce la scăderea densității părului în lunile mai calde, ceea ce ajută la pierderea căldurii la aceste animale [2].

EXAMINAREA DERMATOLOGICĂ

O examinare dermatologică bună necesită o iluminare adecvată, o abordare sistematică și aprofundată și ar trebui să includă un examen fizic general. Observarea de la distanță trebuie urmată de o inspecție atentă a pielii și a membranelor mucoase. Începând de la cap, continuând la buze, gură, urechi, se trec mâinile prin blana trunchiului, se ridică coada pentru a inspecta zona perianală și apoi se examinează membrele anterioare și membrele posterioare, inclusiv ghearele. Apoi, pacientul este poziționat pe spate - animalele de companie mici reticente sunt făcute să se așeze în poala proprietarului; la câinii mai mari, labele anterioare sunt ridicate pentru un moment scurt, ceea ce dă posibilitatea de a examina aspectele ventrale ale animalului de la axilă la zona inghinală. [3]

OBSERVAREA GENERALIZATĂ

Problemele dermatologice pot fi localizate sau generalizate:

Problemele localizate se pot datora organismelor infecțioase care au intrat într-un anumit loc și s-au răspândit numai la nivel local, cum ar fi infecțiile micobacterice sau fungice atipice. Boala neoplazică este frecvent localizată, cel puțin inițial. Tulburările generalizate se datorează mai frecvent hipersensitivităților sau afecțiunilor sistemice,cum ar fi tulburările endocrine și bolile de piele mediate imun sau metabolice. [3]

SIMETRIA

Leziunile bilateral simetrice sunt de obicei cauzate de boli interne, cum ar fi hipotiroidismul, hiperadrenocorticismul sau pemfigusul foliaceu . Un factor alergic poate fi de asemenea prezent cu simptome bilateral simetrice. Leziunile asimetrice mai frecvent au cauze externe,cum ar fi ectoparaziții (de exemplu, demodicoza) sau ciupercile (de exemplu, dermatofitoza). [4]