Adenomul de prostată

Dintre bolile prostatei, adenomul sau hipertrofia benigna de prostata, cum este denumita stiintific aceasta maladie, este cea mai raspandita. Acest adenom este o tumora benigna - in general, de marimea unei caise, uneori mai mare sau mai mica - formata in jurul canalului prin care se scurge urina din basica udului, pe care il poate comprima uneori complet, situatie ce necesita introducerea unei sonde. Vezica urinara este, deci, primul organ ce are de suferit in cazul imbolnavirii glandei prostatice.

Cauza acestei boli nu este pe deplin elucidata, dar se stie ca apare la barbatii in etate de peste 40-50 de ani, prin ruperea unor echilibre hormonale, si la barbatii care au baut si au mancat in exces. De notat este faptul ca boala este mai raspandita printre soferi, de unde si necesitatea ca, la primele semne de jena la urinat, acestia sa consulte un urolog.

Complicatiile si evolutia adenomului depind de momentul descoperirii sale, de bolile alaturi de care evolueaza in organism, de starea generala a pacientului si, mai ales, de calitatea tratamentului. Cauza tuturor complicatiilor produse de marimea prostatei este fie cancerizarea celulelor adenomatoase, fie volumul enorm de urina ce nu mai poate fi eliminat, stagnand in vezica. Finalul este fatal: rinichii, inima si plamanii cedeaza.

Simptomele bolii constau, la debut, in urinatul mai frecvent in a doua jumatate a noptii. Apoi, mictiunile devin mai dese si ziua, insotite de o oarecare dificultate in golirea vezicii si de o senzatie de evacuare incompleta. Intr-un stadiu avansat al bolii, trebuie un efort din partea bolnavului pentru a mai putea urina. Netratata, hipertrofia prostatei, aceasta tumora benigna, devine cu timpul o boala destul de grava, ce-l poate rapune pe bolnav. Orice barbat care observa scaderea presiunii si subtierea jetului urinar sa intre la banuiala, sa consulte medicul, care, prin anamneza si un simplu tuseu rectal, poate pune capat acestei maladii. Obisnuirea cu boala poate avea un final dramatic: adenomul avanseaza, apar hemoragii repetate, infectii si insuficienta renala si cardiopulmonara finala.

CATEVA SFATURI ADRESATE

BOLNAVILOR CU ADENOM BENIGN

(NECANCERIGEN) DE PROSTATA

In prezent, printre medici predomina tendinta ca in adenomul prostatei sa se prescrie tratamente cat mai putin invazive, dar eficiente, apelandu-se astfel la plante, medicamente, regim alimentar etc.

Recomandarea de pastrare a glandei se bazeaza pe constatarea ca numai 5-15% dintre bolnavi au nevoie de un tratament chirurgical, restul putand beneficia de o prescriptie medicala pentru diminuarea tulburarilor de evacuare a urinei. Scopul imediat al terapiei este diminuarea volumului prostatei, pentru a usura eliminarea urinei si scaderea volumului ei din vezica, cauza a litiazei, polipilor, diverticulilor, cancerului vezicii si a infectiei, ce duc in final la pierderea functiei rinichilor.

Rolul dietei in terapia generala a acestei boli se stabileste in concordanta cu observatia ca ea este mai raspandita la barbatii ce au mancat si au baut mai mult. Se recomanda deci un regim alimentar de crutare, fara grasimi de nici un fel, deoarece in prezenta unui sange gras, vascos, nici un tratament nu poate aduce rezultatele dorite. Alimentele de baza sa fie legumele si fructele in stare proaspata. Se exclud bauturile alcoolice, pentru ca acestea accentueaza congestia prostatei, si asa voluminoasa, blocand urina.

Poate fi prevenita oprirea brusca a urinei? Raspunsul este afirmativ, cu conditia ca bolnavii sa cunoasca si sa evite unele situatii, dintre care mentionam: criza de retentie urinara, ce apare in timpul sau dupa un voiaj prelungit, dupa efort si oboseala sau frig, dupa extractii dentare sau operatii, in cursul unor infectii curente (guturai, gripa, amigdalita). Constipatia prelungita mai multe zile sau unele medicamente antispastice sunt risc pentru bolnavul de prostata. Sa nu se consume multa mancare la o masa. Un aport zilnic sporit de apa si fibre dietetice (tarate, germeni de grau, zarzavaturi) pot preveni constipatia si, in acelasi timp, blocarea urinei. Taratele previn constipatia, dar, in acelasi timp, reduc atat glicemia, cat si colesterolul, daca valorile lor sunt crescute. La fel, apa faciliteaza defecatia si previne infectia urinara prin primenirea continua a urinei ce stagneaza in vezica, impiedicand si formarea nisipului sau calculilor in acest organ.

Controlarea temperaturii corpului de cateva ori pe zi este o masura de mare importanta la acesti bolnavi, pentru ca surprinde din vreme aparitia unei infectii, de obicei urinare sau pulmonare. Caz ce necesita repaus, post si, eventual, consult medical pentru avizarea antibioticelor - terapie mai greu de suportat de rinichii si ficatul persoanelor in etate. In prezent, omenirea se afla in lupta cu unii germeni patogeni, deveniti rezistenti datorita folosirii in exces a antibioticelor (si cand nu este cazul)!